Peste 40.000 de credincioşi ortodocşi de rit vechi din Timiş, dintre care 30.000 de sârbi, prăznuiesc miercuri Naşterea Mântuitorului, după ce, în seara de Ajun, vor participa la ceremonialul aprinderii lăstarilor de stejar, numit ‘Badnjak’, în murmurul colindelor bisericesti tradiţionale. Aprinderea stejarului semnifică arderea păcatelor şi înălţarea spre Lumină şi cu cât flăcările se înalţă mai mult, cu atâta se crede caste mai îndurător Dumnezeu cu făpturile Sale.
Dupa ‘Badnjak’, cu emotia întâmpinării Pruncului Sfânt în suflete, credincioşii sârbi asistă la slujba vecerniei, iar la plecare primesc legături din crenguţe de stejar cu paie, pe care le dus acasă, rămurelele semnificând puterea şi tăria cu care va fi întâmpinat Noul An, iar paiele simbolizează locul unde s-a născut Pruncul Iisus.
Apoi, micul snop de paie se presară prin toate încăperile locuinţei şi în curte şi nu le mai mătură timp de trei zile. Paie se pun şi la o icoană din casă, unde le lasă până la Crăciunul următor. Apoi, gazdele aprind o crenguţă de stejar şi aşteaptă colindătorii care vestesc Naşterea Domnului.
Obiceiurile sunt mult mai frumoase la sat, unde tradiţia se păstrează întocmai ca acum un veac. ‘În seara de Ajun, după ce venim de la biserică, copiii cântă colinde, iar gospodina aruncă bani, grâu şi bomboane, pentru belşugul casei şi pentru ca viaţa familiei să fie dulce’, spun credincioşii sârbi.
Odată cu grâul, banii şi bomboanele, gospodina mai aruncă, în toate cele patru colţuri ale camerei de oaspeţi şi câte un pumn de nuci pe care copiii, cotcodăcind precum găinile, le adună în timp ce merg în cerc pe paie.
În prezent, tradiţiile sărbeşti de Crăciun s-au contopit, în bună parte, cu cele ale românilor, aşa că ei se bucură de două ori pe an de sărbătoarea Naşterii Domnului.
Chiar dacă la sârbi nu există obiceiul împodobirii pomului de Crăciun, copiii au descoperit, în timp, frumuseţea unor astfel de momente, mireasma de brad şi farmecul de a căuta darurile sub brad.
De Craciun, din nicio casă nu lipseşte plăcinta cu multă nucă şi miere, numita “cesniţa”, pentru ca viitorul an să fie dulce şi blând. În “cesniţa” se pune un ban, iar cel care-l găseşte se zice că va avea noroc tot anul. Dar, gospodinele mai pregătesc şi preparate din peşte, purcel la proţap şi plăcinte cu fructe.
În prima zi de Crăciun, sârbii aduc la biserică porţii mici din fiecare fel de bucate gătite, pe care le sfinţeşte preotul. Cei care participă la liturghia din ziua de Crăciun primesc câte o ramură de stejar legată cu fundiţe în culorile drapelului sârbesc, care le va da sănătate, tărie şi putere, până la Crăciunul viitor.
Credincioşii ortodocşi de rit vechi prăznuiesc abia acum Crăciunul, sărbătoarea fiind decalată cu 13 zile faţă de ceilalţi ortodocşi, pentru că nu au acceptat trecerea, în 1924, la calendarul gregorian, decizând să rămână la cel iulian.
