*Remember, în prag de 23 August
Cei care au falimentat economia românească susţin că ţara noastră nici nu a avut vreodată aşa ceva, că industria comunistă era un mamut îmbălsămat. Sunt scuze pentru hoţia care a aruncat la coş, în doar 3-4 ani, tot ce adunase poporul român, prin sângeroase constrângeri. Aveam branduri autohtone, azi avem lohn şi chinezării care strivesc însăşi demnitatea poporului român. Suveniruri cu Cazinoul din Constanţa, cu Castelul Peleş sau cu Ateneul Român, cu inscripţia pe verso ~made in China~. Nu se poate aşa ceva, ar spune un englez sau un francez. Ba da, se poate, se resemnează sau nici nu le pasă de asta, românilor.
*Brandurile industriei predecembriste trebuiau apărate
Liderii sindicali din Timiş consideră că brandurile industriei autohtone predecembriste trebuiau protejate şi nu distruse ar fi trebuit ca măcar relicvele acestora să fie apărate în faţa invaziei lohnului.
Preşedintele filialei Timiş a Cartel Alfa, Ştefan Gogoşanu, spune că împreună cu fostul prefect, Ovidiu Drăgănescu, a convenit, prin 2007-2008, să se întocmească o listă cu ceea ce a mai rămas în judeţ din brandurile autohtone şi, pe cât posibil, produsele româneşti să fie revitalizate.
Judeţul Timiş se putea mândri, înainte de decembrie 1989, cu fabrici de renume, ale căror produse erau exportate cu succes, nu doar pe piaţa CAER, ci în întreaga lume. Nume precum UMT, Solventul. Azur, Spumotim, Dermatina, Electrotimiş, Electromotor, AEM, Guban, Garofiţa, Kandia, Fructus, UNTIM, Avicola aveau greutate, iar industria uşoară, de ciorapi, produse din piele, marochinărie sau tricotaje încasa valută forte prin fructificarea materiei prime autohtone până la faza de produs finit, producţia mergând în procent de peste 90 la sută la export.
Pe de altă parte, spune Gogoşanu, întreprinderile care au rezistat nu au mai rămas sub vechea denumire, ceea ce face ca produsele finite să nu fie recunoscute în străinătate ca mărci româneşti, ci străine. Dar privatizările haotice şi interesate, de după 1990, de la crearea FPS-ului, au pus piatra de temelie a distrugerii industriei autohtone în favoarea investitorilor străini, care au cumpărat fabricile mai mult pentru terenuri şi pentru a exporta valuta obţinută prin vânzarea produselor finite realizate în ţara noastră, în sistemul lohn. Un procent foarte mic din industria predecembristă locală mai funcţionează, restul ajungând la fier vechi, în timp ce mii de angajaţi au devenit şomeri, s-au reprofilat, au plecat la muncă în străinătate ori, dacă au fost mai norocoşi, s-au pensionat. ~Privatizarea s-a făcut în România de dragul privatizării, în interesul unor persoane şi al unor grupuri de persoane. Cei care au luat aceste fabrici au ştiut de la bun început ce vor, au ştiut cum să acţioneze, iar românii nu au ştiut să negocieze, ce să ceară şi cum să procedeze~, susţine Ştefan Gogoşanu.
*Începe reindustrializarea judeţului, pornind de la studii şi strategii
Cel puţin, aşa anunţa, plin de speranţe, ADETIM, în urmă cu doi ani. Judeţul Timiş îşi caută industria pe care o avea înainte de 1990, pierdută în primii ani ai privatizării capitaliste primitive, care a dus la ruinarea unora dintre cele mai mari branduri care au consacrat economia bănăţeană în lume: Guban, Comtim, Kandia, Fructus, Modatim, UMT, Solventul, Azur, Spumotim, Dermatina, Electrotimiş, Electromotor, AEM, UNTIM, Avicola. Sunt doar câteva nume cu greutate ale economiei locale care aduceau valută forte în ţară prin fructificarea materiei prime autohtone până la faza de produs finit, producţia mergând în procent de peste 90% la export.
Oficialii judeţeni, împreună cu Agenţia de Dezvoltare Economico-Socială Timiş (ADETIM), au lansat prin 2013 proiectul intitulat ~Model experimental de măsurare a dezvoltării convergente regionale (NUTS III şi agregat) în procese economice nestabilizate – etapa I~, care urmăreşte reindustrializarea economico-socială a zonei, fie prin revitalizarea unor branduri care au activat înainte de 1990 şi au dispărut după Revoluţie, fie prin promovarea industriilor tinere. ~Alegerea sectoarelor şi a produselor se va face pe bază de măsurări, de experienţă în domeniu, de necesităţi viitoare ale judeţului Timiş, dar şi de tendinţele din regiunile UE şi din judeţele alăturate. În paralel cu acest demers se va face şi o demonstraţie privind cooperarea dintre două regiuni învecinate. Timişul, prin firmele localizate în Timişoara, în împrejurimi şi în judeţ, va avea şansa unor avantaje atât din producţie – industrii tinere, cu sau fără susţinere din fonduri nerambursabile locale, naţionale sau europene -, cât şi din comerţ~, declara Sergiu Bălaşa, director ADETIM. Bugetul total propus pentru proiectul acesta era de 2,3 milioane de lei, din care 92 de mii de lei reprezintă contribuţia ADETIM, ca sumă nerambursabilă. Potrivit lui Sergiu Bălaşa, anul 2013 urma să fie caracterizat ca fiind crucial din punct de vedere al planificării şi programării strategice în noul ciclu de programare a fondurilor structurale în perioada 2014-2020 la nivelul UE, dar şi la nivel naţional, regional şi local.
În cadrul procesului demarat de ADETIM, în paralel cu nivelul regional şi cel naţional, se actualizează situaţia economico-socială a judeţului. Strategia şi programul strategic de dezvoltare economico-socială a judeţului au fost realizate încă din 1998 şi actualizate continuu de către ADETIM.
Din marea industrie predecembristă timişoreană se mai păstrează cu nume propriu compania AEM, specializată în fabricarea aparatelor electrice de măsură, care a fost la un pas de dezastru, care care a reuşit să scape după o infuzie de capital de aproape 50 de milioane de euro şi renunţarea la aproape 2.000 de angajaţi, fiind singura unitate din România care produce toate echipamentele de măsurare, pentru toate utilităţile: energie electrică şi termică, gaz şi apă, iar 21% din producţie merge la export spre 16 ţări din întreaga lume.
Un alt simbol economic bănăţean, combinatul Comtim, preluat de americanii de la Smithfield, a fost preluat de investitorii chinezi de la Shuanghui International, care promit să păstreze linia de până acum a procesului tehnologic.
*Branduri noi
Au apărut, în ultimul deceniu, nume noi, impuse de investitorii străini: Continental AG, Solectron, Siemens, Lisa Draxlmaier, Kromberg & Schubert şi altele, dar care nu mai au amploarea celor din trecut, ca forţă de muncă. Preşedintele filialei Timiş a Cartel Alfa, Ştefan Gogoşanu, a solicitat la începutul anilor 2000 reprezentanţilor Guvernului în judeţ întocmirea unei liste cu ceea ce a mai rămas în judeţ din brandurile autohtone şi, pe cât posibil, produsele româneşti să fie protejate şi revitalizate. ~Întreprinderile care au rezistat nu au mai rămas sub vechea denumire, ceea ce face ca produsele finite să nu fie recunoscute în străinătate ca mărci româneşti, ci străine~ remarca Gogoşanu.
Nicolae Robu prevede, la rândul său, că noua industrie nu va mai fi ceea ce a fost, cu hale mari şi uzine ce se întind pe mii de hectare şi cu mii de angajaţi. ~Viitorul este al industriei IT, al tehnologiilor de vârf. O industrie modernă nu va mai arăta aşa cum era odată~, spune primarul Timişoarei.
