Urbanismul, la el acasă. Aşa le place edililor Timişoarei să creadă că este în vatra istorică a urbei. În general, da, dar sunt unii mai cu moţ, pentru că le permite buzunarul, să facă excepţii de la regulă. Se ştie că există reglementări legislative foarte riguroase, care protejează clădirile istorice, de patrimoniu, până într-atât încât nu ai voie în interior să te atingi nici de o bucată de perete fără acordul celor de la Urbanism. Iar pentru exterior, se aplică amenzi. Una dintre clădirile de patrimoniu de pe strada Mărăşeşti, unde este sediul Comunităţii Evreilor din Timişoara, clădirea monumentală arată de parcă această comunitate ar fi cea mai săracă din lume. Toată ciuruită, ca după bombardament, iar pe ici-colo, câte vreun chiriaş mai cu stare s-a gândit să-şi pună termopan. Aspectul este îngrozitor. Iar dacă ai curaj, te poţi aşeza şi la terasa deschisă de la parterul clădirii, putându-te declara norocos că nu s-a desprins vreo bucată de tencuială care să-ţi pice în cap. Nu este singura clădire în această situaţie, iar noi vom reveni cu imagini de clădiri din centrul istoric al oraşului, unde regulile de urbanism nu sunt respectate, iar starea de degradare reprezintă un pericol pentru trecători.
