Zicala „Banatu-i fruncea” își are originea într-un studiu realizat în perioada interbelică, între 1934 și 1941. Cercetătorii români au studiat „inteligența românilor” și au produs în final una dintre cele mai controversate cărți având ca subiect poporul român.
Atât de controversate încât zeci de ani după lansarea ei, care a avut loc în 1948, subiectul a devenit tabu. Dar la acea vreme era nu doar aplaudată, ci și promovată de la cea mai înaltă tribună a științei și culturii autohtone: Academia Română.
Studiul, semnat de C. Rădulescu Motru și I.-M. Nestor, se intitulează ”Cercetări experimentale asupra inteligenței la români” și în el găsești două mari seturi de date culese de pe teren și analizate cu rigoarea științei de-atunci, unul despre dimensiunea craniului românilor și al doilea, mult mai elaborat, despre coeficientul lor de inteligență.
Cele două tipuri de date n-au fost întâmplător puse în același studiu pentru că ele, conform teoriilor la modă în Europa, se află într-o corelație destul de puternică. Studiul craniului, susțin autorii, ține de „sectorul somatic”, iar cel al coeficientului de inteligență de „sectorul psihic”. Doar împreună cele două sectoare pot alcătui, cuantificându-le, o „antropologie” numită de autori „psiho-somatică” a poporului român, scure caplimpede.ro.
Partea cea mai consistentă a studiului se referă la măsurătorile asupra inteligenței românilor prin aplicarea a patru tipuri de teste, pe o populație de 50.817 etnici români, bărbați, femei și copii, cu vârste cuprinse între 10 și 44 de ani, din toate județele și din ambele medii, rural și urban.
Cei care au realizat cercetarea au urmărit doi indicatori: calitatea inteligenței și rapiditatea ei.
Topul „inteligentei” pe regiuni istorice
1. Banat – 56,32
2. Bucovina – 53,69
3. Dobrogea – 52,54
4. Moldova – 49,72
5. Muntenia – 49,68
6. Transilvania – 49,60
7. Oltenia – 48,78
Topul „rapidității gândirii” pe regiuni istorice
1. Banat – 61,70
2. Transilvania – 56,95
3. Dobrogea – 56,30
4. Muntenia – 55,69
5. Moldova – 55, 62
6. Oltenia – 55,37
7. Bucovina – 54,70
Din cele două tabele rezultă ca unul dintre stereotipuri, cel cu „Banatu-i fruncea” era susținut la acea vreme și de realitatea din teren, pe când altele două, cel care spune că „ardelenii gândesc încet” iar „oltenii sunt iuți” par sa fi fost infirmate.
Dar lucrurile încep să se nuanțeze pe măsură ce datele sunt grupate mai riguros. Astfel, conform repartiției celor doi indicatori, inteligența și rapiditatea gândirii, după gen, provincie și mediul în care s-au născut, rural sau urban, avem următoarele rezultate:
Femei
– Dintre femei, cele mai inteligente la nivelul țării erau ardelencele din mediul urban. De altfel acestea erau și singurele femei mai inteligente decât bărbații din aceeași provincie, în restul țării bărbații depășind-le într-o măsură mai mica sau mai mare
– Cele mai încete în gândire erau tot ardelencele, dar cele de la țară, în timp ce cele mai rapide erau bănățencele de la oraș
– Cele mai puțin inteligente dintre femeile românce erau, conform studiului, muntencele de la țară
Bărbați
– Cei mai inteligenți bărbați erau bucovinenii din mediul urban
– Cei mai rapizi în gândire erau în schimb țăranii bănățenii
– Cei mai „puțin inteligenți” bărbați erau muntenii de la oraș
– Cei mai înceți în gândire erau țărani moldoveni
