Cel mai mare “exportator” de dioxină – haldina de gunoi a Reşiţei – rămâne neecologizată

Haldina reşiţeană de gunoi, chiar dacă închisă, în sensul că acolo nu se mai transportă deșeuri, are şanse destul de reduse să fie închisă și ecologizată sau biogazul de aici să fie exploatat. Şi aceasta pentru că toate administraţiile care s-au perindat până acum au fost ineficiente din acest punct de vedere. Se ştie deja că una dintre substanţele emise de arderile autoîntreţinute de la la haldina cocoţată pe vârful dealului este dioxina. Aceasta se dovedeşte deosebit de periculoasă pentru organismul uman, putând genera afecţiuni severe ale căilor respiratorii, ale plămânilor şi, ceea ce e mai periculos, diverse tipuri de cancer. Aşadar, dincolo de disconfortul pe care-l reprezintă tipul de amplasament al acestui deponeu, dincolo de inconvenientele datorate fumului înecăcios generat de arderile permanente ale deşeurilor de cauciuc sau plastic, ne putem îmbolnăvi chiar la propriu.  Administraţia din mandatul trecut a susţinut un proiect de asociere în parteneriat cu o firmă care dorea să capteze şi să valorifice gazul de depozit rezultat de la haldinã. Firma aceasta intenţiona să exploateze gazul pe o perioadă de aproximativ cinci ani, cu posibilităţi de prelungire, beneficiul brut fiind, se spune, de 90 la sută. Proiectul de hotărâre care ar fi trebuit să instituţionalizeze asocierea cu societatea respectivă n-a mai trecut, însă.     

Dioxina – indiferentă la discuţiile sterile ale aleşilor

Actuala administraţie locală, aleasă în iunie 2008, a preluat, inevitabil, oarecum confuz această situaţie. Bombardată de delegaţii străine, de firme interesate să exploateze biogazul, accesând tot felul de finanţări europene, încă generoase pe acest domeniu, noua conducere din 2008 a primăriei şi Consiliul local au discutat cu posibilii investitori – italieni, croaţi, austrieci – dar nimic concret nu s-a putut consemna până acum. Drept e că nu toţi aşa-zişii investitori sar cu banii imediat să investească la haldină, deşi cei care se pricep susţin că exploatarea deşeurilor este ultimul bastion economic de cucerit. Mulţi dintre cei perindaţi pe la Reşiţa, în special italienii de la GreenEnergy, voiau să comande municipalităţii studii de fezabilitate, şi ele piperate ca preţ. Dar cum primăria înregistrează la momentul actual o datorie cumulată de multe zeci de milioane de euro, nu sunt bani nici pentru studii. Cu atât mai puţini pentru o instalaţie de exploatare a biogazului şi de producere în paralel a energiei electrice, care costă aproximativ 300 de milioane de euro. Sumă enormă, chiar şi pentru oraşe foarte dezvoltate. Sigur, exploatarea biogazului merită externalizată, cedată unei firme private, dar, pe de o parte, aceste firme vor să lucreze cu banii publici, rezumându-se la a pune la dispoziţie utilajele necesare şi, pe de altă parte, la acest nivel nu sunt bani.

Comentarii

comentarii