Alexandru Ioan Cuza, în drum spre exilul din Germania, a petrecut patru nopți în Banat, regiune reintegrată Ungariei în cadrul Imperiului Austriac. În drum spre Viena, Cuza a înnoptat pentru prima dată în Banat, la Coșava, un sat aflat chiar la granița cu Principatul Transilvania. În 5 martie 1866, Cuza a poposit în hanul Poștei. Aici va fi ospătat de magistrul Alexandru Levai. A doua zi, Cuza și-a continuat drumul spre Făget, iar seara ajunge la Lugoj, la hanul La Păunul de Aur. Aici l-au întâmpinat cunoscuții fruntași bănățeni Andrei Mocioni și Vincențiu Babeș, tatăl cunoscutului medic Victor Babeș. A doua zi, principele a plecat spre Timișoara. În 7 și 8 martie, s-a cazat la hotelul „Der Trompeter” – care a fost unul dintre cele mai elegante hoteluri din Timişoara.
“Cuza a stat la cel mai bun hotel din Timișora, la Trompetistul. Presa vremii relatează vizita prințului Cuza la Timișoara, însoțit de soție, de cei doi copii și de adjutantul său. A venit aici pentru că Timișoara Nord era cea mai estică gară a Europei în care venea trenul de la Viena, via Buda și Szeged. Până la Timișoara a călătorit cu diligența. Cuza s-a întâlnit aici cu fruntașii români din Timișoara, dar nu reușim să găsim relatările și discuțiile acestor oameni cu Cuza. Știm doar că s-au întâlnit”, a declarat istoricul Ioan Hațegan.
Clădirea de la intersecţia străzilor Eugeniu de Savoya şi Augustin Pacha, a fost restaurat, însă plăcuța memorială de pe fațadă nu amintește decât de prezența lui Cuza în acest imobil istoric.
“Era cel mai cunoscut hotel din Timișoara. Aici au fost cazați și Iosif al II-lea, împăratul Austriei Francisc I, dar și Franz Iosef –împăratul Austro-Ungariei. Inclusiv tatăl lui Nikolaus Lenau, mare jucător de cărți, și-a pierdut averea în restaurantul hotelului Der Trompeter. Era un local extraordinar. Din păcate, în perioada comunistă hotelul a fost închis, clădirea a fost naționalizată și i s-a schimbat destinația și s-au făcut locuințe pentru cetățenii orașului”, a mai spus Ioan Hațegan.
“Mica Unire” nu are nicio legătură cu Transilvania, Banatul, Bucovina, Basarabia sau Dobrogea. Cele cinci regiuni erau pe atunci sub administraţiile altor state. Banatul era un ținut râvnit de românii de dincolo de Carpați, mai spune istoricul Hațegan.
“Românii din Banat îl admirau pe Cuza pentru reformele pe care le-a făcut, care au însemnat începutul modernizării României mici. Cei de dincolo de Carpați vedea Banatul ca un ținut înfloritor, era râvnit de mulți. Mulți încercau să vină aici, în special din Oltenia, să poată să lucreze, pentru că se câștiga mult mai bine aici. Casele erau foarte frumos aranjate, casele de la sate organizate. Mă gândesc la un boier muntean, pe la 1800 și ceva, s-a oprit la Timișoara, în drum spre Germania, și a rămas mirat cum totul în deplină ordine, că poți să te plimbi pe stradă fără să ai probleme, poți să te duci într-un local, să mănânci, să bei, ai hoteluri bune în care poți să dormi. Deci, era un ținut înfloritor, admirat și dorit de mulți. Mulți voiau să se stabilească aici. Numai că Timișoara era un oraș închis, erai primit doar dacă orașul avea interesul să te aibă în interior”, a spus Ioan Hațegan.
Comentarii
comentarii
