Bogat şi darnic a fost dintotdeauna pământul nostru, iar câteodată, când a simţit că are prea multă frumuseţe în adâncuri şi-a lăsat descoperite şi abisurile, iar atunci, minunăţiile sale s-au nimit tezaure. Printre cele mai impresionante zece tezaure care au fost descoperite vreodată pe teritoriul actualei Românii se află două din Timiş, unul dintre ele fiind comoara din Sânnicolau Mare.
Muzeul de Istorie a Banatului din Timişoara intenţionează de mai mulţi ani să intre în posesia copiilor realizate după cele 23 de piese care compun Tezaurul de la Sânnicolau Mare, al cărui original este la Muzeul de Artă din Viena, iar costurile s-ar ridica la circa 15.000 de euro.
Potrivit fostului director al Muzeului de Istorie a Banatului din Timişoara, Leopold Ciobotaru, copia tezaurului ar fi urmat să se facă la Sofia. „Noi am găsit un intermediar care să ne facă lobby pe lângă artistul care realizează copiile, în persoana primarului din Dudeştii Vechi, Gheorghe Nakov, care este bulgar. Singura condiţie pe care ne-a impus-o edilul a fost aceea ca, odată ajuns în ţară, Tezaurul să fie expus, prima dată, în cadrul unei expoziţii temporare în comuna sa, fapt cu care noi am fost de acord”, a precizat Ciobotaru.
Potrivit acestuia, la Sofia, copia tezaurului este realizată de un artist plastic care lucrează în colaborare şi cu Muzeul Naţional de Istorie din Sofia. Acolo există o copie fidelă a Tezaurului de la Sânnicolau Mare, piesele sunt suflate în aur şi argint iar titlul fiecăreia este marcat.
Demersurile pentru obţinerea cel puţin a unei copii a Tezaurului de la Sânnicolau Mare au fost demarate în 1997 de prof. dr. Florin Draşovean, care era atunci directorul Muzeului de Istorie a Banatului, dar reprezentanţii instituţiei vieneze de cultură nu le-au permis arheologilor timişoreni acest lucru, argumentând că piesele originale sunt foarte fragile şi că ar putea fi afectate.
Tezaurul de la Sânnicolau Mare este compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kilograme, provenind din perioada medievală timpurie. Este considerat unul dintre cele mai importante tezaure de la începutul Evului Mediu european. Comoara a fost descoperită în vara anului 1799, de ţăranul Nera Vuin, pe când săpa o groapă în curtea casei, lângă o vie din preajma punctului denumit Szighet. După descoperire şi după recuperarea sa de către autorităţile vremii, tezaurul a fost inclus în colecţia Curţii Imperiale. Piesele sunt eterogene ca formă şi execuţie stilistică, fiind confecţionate din aur de o mare fineţe. Acestea sunt căni, potire, fructiere, bazine, cupe.
În privinţa originii, s-au emis ipoteze conform cărora unele piese poartă inscripţii cu caracter cultic în limba greacă şi că le-ar fi aparţinut unor conducători avari, altele le-ar fi aparţinut pecinegilor ori proto-bulgarilor, ceea ce demonstrează că aparţin unor perioade diferite. Alte teorii au atribuit aceste vase fie unor meşteri din Crimeea, fie unor feudali locali, care aveau legătură cu voievodatul bănăţean medieval.
În anul 2004, o echipă mixtă de arheologi româno-maghiară a investigat zona în care a fost găsit tezaurul lui Vuin de la Sânnicolau Mare, descoperind, cu acest prilej, că în zonă fuseseră făcute o mulţime de săpături neautorizate, probabil, de căutătorii de comori.
