Ţară, naţiune, popor. O tripletă care defineşte ceea ce suntem noi astăzi, România şi românii, într-un contur care împlineşte 100 de ani de la Marea Unire făurită în anii 1918-1919. Banatul a fost întotdeauna altfel, astfel că şi Marea Unire nu a fost deplin împlinită decât după ce şi această parte din trupul ţării, înstrăinată vremelnic, s-a alipit Regatului României.
Consiliul Judeţean Timiş marchează Anul Centenar al Marii Uniri de la 1918-1919 printr-o apariţie editorială, fără pretenţia de a fi o carte de istorie, dar care aruncă o privire asupra perioadei care a precedat Primul Război Mondial, poveşti, destine, drame ale românilor din Banatul timişean, care au preferat să cadă prizonieri la ruşi ori să fie mutilaţi, decât să ducă un război fratricid împotriva fraţilor români din Regat. Sunt câteva pagini despre marii unionişti care şi-au riscat libertatea şi viaţa pentru a trece dincolo de Carpaţi, pentru a participa ca delegaţi la actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. Ei mai aveau să treacă prin alte opt luni de frământări până când trupele române au pătruns în Lugoj şi Timişoara, instaurând oficial administraţia în limba română, la 3 august 1919.
Sunt câteva pagini, ofrandă spre neuitare.
