Acasă Actualitate Constantin Virgil Gheorghiu, un român celebru, uitat

Constantin Virgil Gheorghiu, un român celebru, uitat

1036
DISTRIBUIȚI

ÎN LOC DE PREAMBUL

Sunt câţiva ani de când s-a făcut un clasament al românilor celebri, iar după cum au votat românii s-a demonstrat gradul nostru de cultură şi, totodată, cât ştim să ne promovăm valorile naţionale.

Nu am dus lipsă niciodată de valori de talie mondială, dar din păcate cei ce ne-au condus şi ieri şi azi au un grad de cultură de la mediocru în jos şi astfel valorile autentice sunt ignorate din lipsă de cunoaştere.

Fiindcă la data de 22 iunie s-au împlinit 18 ani de la trecerea la cele veşnice a scriitorului de talie mondială, Constantin Virgil Gheorghiu, iar protipendada culturală românească a lăsat uitării evenimentul, aici, în acest ziar electronic, voi pune o mică piedică în calea uitării.

DATE PERSONALE  

Romancierul s-a născut în comuna Războieni, o comună cu un trecut istoric însemnat, în data de 15 septembrie 1916, într-o familie de preoţi din tată în fiu. De asemenea, şi mama era fiică de preot. Urmează Liceul Militar ,,Regele Ferdinand” din Chişinău, dar după terminarea acestuia nu îmbrăţişează cariera militară, ci se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti. După terminarea facultăţii, din anul 1941 până în 1943 este corespondent de front pe timpul Cruciadei împotriva comunismului. Din 1943, este numit ataşat de presă pe lângă Legaţia Română de la Zagreb. După ocuparea ţării de către bolşevici, alege drumul exilului. Este arestat şi el, la fel şi soţia, ca diplomat al unei ţării inamice, dar este eliberat după 16 luni. După eliberare, se stabileşte în oraşul Heidelberg,  unde urmează cursurile facultăţii de teologie.

La 23 mai 1963 este hirotonit preot al bisericii Sfinţii Arhangheli din Paris, iar în 1966 este numit iconom stavrofor de către patriarhul Iustinian Marina şi urcat la rangul de protopresbiter al Patriarhiei de la Constantinopol. I-a întâlnit pe majoritatea înalţilor prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române dar şi pe Papa Paul al VI – lea. A făcut parte din Comitetul de Onoare al Asociaţiei ,,Sfântul Constantin cel Mare şi Sfânta Elena”. A fost invitat la numeroase conferinţe în toată lumea, numai în România, nu.

 Moare la Paris, în 1992.

OPERA

Debutează cu romanele Taraful de noapte şi Viaţa de toate zilele ale poetului. În 1940 publică o lucrare numită Armand Călinescu, despre marele criminal, călăul de la Griviţa, din februarie 1933.

Fiind corespondent de front, publică în 1940 reportaje din timpul eliberării de către Armata Română a Basarabiei şi Bucovinei, sub titlul ,,Ard malurile Nistrului, mare reportaj de război din teritoriile desrobite”. Aceste reportaje au fost folosite de către Marin Preda ca sursă documentară pentru romanul ,,Delirul”.

A participat pe submarinul Delfinul la asediul Sevastopolului, drept pentru care a scris “Cu submarinul la asediul Sevastopolului”.

“Am luptat în Crimeea”, este titlul unui amplu reportaj de război cu un portret realizat de către Lucia Demetriade Bălăcescu. În 1943, apare romanul “Ultima oră”, ceea ce prevestea romanul capodoperă a cariei sale, “Ora 25”. “Ora 25” a apărut în 1949, pe când era în exil şi repede a fost tradus de către Monica Lovinescu. În 1967 a fost ecranizat rolul principal l-a avut Anthony Queen, care îl interpreta pe ţăranul român Ioan Moise.  Anthony Queen a fost secondat de către Virna Lisi.

Opera sa este vastă, am amintit doar câteva din capodoperele sale, cu intenţia personală de a îndemna cititorii, mai ales tineretul, să îi caute opera şi să o studieze, precum şi editorii, să o editeze.

EPILOG

Cu tristeţe personală închei, dezamăgit de faptul că nu ne cunoaştem trecutul şi nici marii intelectuali români cu care trebuie să ne mândrim.

Deşi Virgil Gheorghiu a iubit mult România, puţini ştiu despre el. Pe timpul dictaturii comuniste, când apăruseră videourile, filmul “Ora 25” era la mare căutare iar acum, pe timpul democraturii, a fost dat uitării.

Virgil Gheorghiu îşi doarme somnul de veci la Paris, în timp ce cel mai nemernic conducător pe care l-a avut România este adus cu mare pompă în ţară şi pe care nici pământul ţării nu l-a primit.

Nicolae Iorga spunea că cine nu îşi cunoaşte istoria, riscă să o repete.

Petru Z. Danci

Comentarii

comentarii