Un nou compozitor în medalion este programat pentru concertul simfonic de vineri 21 septembrie, de la ora 19.00, de la Filarmonica Banatul Timișoara. Dedicat Zilei Independenţei Armeniei, concertul îl aduce în prin plan pe compozitorul Aram Haciaturian, compozitorul naţional al Armeniei şi primul creator armean de balet.
În interpretarea orchestrei Filarmonicii „Banatul” condusă de maestrul Gabriel Voicu, vom asculta Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor op.46, într-o versiune pentru flaut şi orchestră, partitură susţinută de flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, Dansul săbiilor, Lullaby şi Suita Mascarada.
Concert-maestrul Mircea Tătaru a expolicat că particularităţile melodiilor şi ritmurilor inspirate de bogatul folclor armean s-au unit cu marele talent muzical al lui Haciaturian născând o capodoperă. El însuşi mărturisea că a scris acest concert cu mult entuziasm. L-a dedicat lui David Oistrach, pe atunci- în 1940- o mare speranţă a violonisticii. Cei doi muzicieni erau buni prieteni ceea ce a contribuit la naşterea unui concert remarcabil, deoarece sugestiile lui Oistrach au fost într-adevăr de nepreţuit, aşa cum mărturisea compozitorul. Cu patru ani înainte, când Haciaturian compusese concertul pentru pian, el a descoperit o mare afinitate pentru genul concertistic, pentru că-şi putea afirma credinţa în stilul virtuoz, posibilităţile coloristice şi mai ales, valenţele creative ale individualităţii. Pentru concertul de vioară el era inspirat şi de apropiata naştere a fiului său. În amintirile sale povestea că a lucrat fără efort, singura problemă era de a pune în ordine mulţimea de teme şi idei care-i apăreau în minte. De la magistrala interpretare la premiera de la Moscova până azi, acest celebru concert al literaturii violonistice a câştigat deopotrivă inimile interpreţilor şi ale publicului. Aşteptăm cu interes varianta pentru flaut şi orchestră.
Urmează două piese de mare popularitate extrase din Baletul „Gayaneh”, compus în 1939 şi revizuit de mai multe ori. Premiera a fost la 9 decembrie 1942, la Perm, pe scena teatrului Kirov. Era în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Chiar şi subiectul a fost revizuit, deşi nu s-a ridicat niciodată la valoarea muzicii lui Haciaturian. Este povestea unei tinere din Armenia ale cărei convingeri patriotice se confruntă cu cele ale soţului, Giko — un om fără caracter, un trădător. Povestea se petrece într-un colhoz, fermă populară sovietică, unde Giko urmăreşte să devalizeze un depozit, şi să împartă beneficiile cu acoliţii săi, contrabandişti. Ei încearcă să se refugieze mergând spre o aşezare din Kurdistan, dar se confruntă cu gărzi trimise de fratele lui Gayaneh. Giko scapă, distruge depozitul şi o răneşte pe Gayaneh. Un ofiţer o salvează şi se îndrăgosteşte de ea.
Dansul săbiilor, pe care-l vom asculta, este un dans popular care celebrează reconstrucţia depozitului şi nunta ofiţerului cu Gayaneh. A devenit o adevărată semnătură pentru muzica secolului XX, fiind folosit de artiştii pop, în filmele artistice, în seriale şi emisiuni TV. Compozitorul era puţin nemulţumit datorită celebrităţii lucrării, care umbrea alte creaţii remarcabile ale sale. A doua piesă din suita pentru orchestră este Lullaby, un cântec de leagăn pentru copii.
Valsul pe care îl vom asculta la finalul concertului face parte din drama „Masqerade” compusă de Haciaturian ca muzică de scenă la o piesă a scriitorului rus Mihai Lermontov, cunoscut şi apreciat, cu toate că a trăit doar 27 de ani. Muzica are tonuri mult mai uşoare decât piesa, care este o aspră şi ascuţită critică la adresa societăţii ruse de la începutul secolului XIX. Muzica de scenă a fost compusă în 1941, iar premiera s-a petrecut la Moscova în acelaşi an. Ea a fost dedicată actriţei Alla Kazanskaya, care a interpretat-o pe Nina — personajul principal al piesei. A fost ultima reprezentare de pe scena teatrului din Moscova pentru că la scurt timp, armata Germaniei naziste a invadat Rusia. Mai târziu, în 1944, Haciaturian a extras cinci momente, care s-au transformat într-o suită simfonică căruia i-a dat acelaşi nume. Să dezvăluim, în scurtul spaţiu al unei avancronici, că acest vals faimos pe care-l vom asculta, conţine umbre şi presimţiri sumbre, pentru că subiectul întregii lucrări este tragedia unei femei ucisă de soţul ei pentru o falsă acuzaţie de infidelitate – a conchis Mircea Tătaru.
