Nici măcar de 1 aprilie Filarmonica „Banatul” nu-i păcăleşte pe iubitorii muzicii din Timişoara. Mai mult, această dată marchează deschiderea festivalului internaţional anual Timişoara Muzicală, de la ora 19.
Pentru sâmbătă, 2 aprilie, a doua zi, orchestra simfonică ne pregăteşte un alt program atractiv. Ambele concerte vor fi dirijate de maestrul Walter Hilgers, un statornic prieten al oraşului nostru. Vineri, 1 aprilie, vom putea asculta Uvertura operei „Idomeneo” de Wolfgang Amadeus Mozart, Ultimele patru lieduri de Richard Strauss şi Simfonia VII-a de Antonin Dvořak.
Concertmaestru Mircea Tătaru a explicat faptul că Karl Theodor, Elector de Bavaria, cu ocazia organizării unui mare carnaval la München în anul 1780, i-a comandat lui Mozart compunerea unei opere. Acesta, împreună cu Giambattista Varesco, libretist, au ales un subiect inspirându-se dintr-un text francez al lui Antoine Danchet — Idomeneo, Regele Cretei. Este extraordinar cum acest minunat creator, care a murit cu 53 de zile înainte de a împlini 36 de ani, a reuşit în 25 de ani să compună atâtea opere pe lângă simfonii, muzică religioasă, concerte instrumentale, etc. La 11 ani a compus „Apollo şi Hyacinthus”, iar cu 12 săptămâni înainte de deces a scris La Clemenza di Tito. Un total de 22 de opere. Opera „Idomeneo” a avut premiera la 29 ianuarie 1781 la Teatrul Cuvilliés din München. Uvertura este scurtă, concisă, ba chiar pentru mai multă cursivitate Mozart elimină partea de dezvoltare, tipică la forma de sonată, înlocuind-o cu un simplu pasaj de tranziţie. Gândindu-se la tragedia care urmează, Mozart încheie uvertura în nuanţă de piano, renunţând la contribuţia suflătorilor.
Este cale lungă de la liedurile tinereţii lui Strauss, melodice şi strălucitoare, până la aceste extraordinare patru lieduri, cântecul de lebădă al unui înţelept, un artist rafinat, care îmbracă muzica poeziilor într-o orchestraţie de o rară măiestrie. Sunt trei lieduri după poezii ale lui Hermann Hesse: Primăvara, Septembrie şi La culcare, iar ultimul lied este după poezia lui Joseph von Eichendorff: În strălucirea purpurie a amurgului. Cel care are meritul de a le fi înmănunchiat într-o singură lucrare, care a pus şi titlul: Ultimele patru lieduri, era un foarte bun prieten al lui Strauss, Ernst Roth, şef editor la Boosey & Hawkes, o celebră editură de note muzicale. Cuvintele de prezentare ale fiecărui lied ar fi prea sărace faţă de ceea ce poate face audiţia unei astfel de îngemănări măiastre dintre muzică şi poezie. Se poate spune că sunt ultimele licăriri postromantice din muzica unui mare compozitor. A compus liedurile în 1948, un an înainte de a muri (septembrie 1949). Solistă va fi soprana Sorina Silvia Munteanu.
Concertul simfonic se va încheia cu simfonia a VII-a a lui Antonin Dvořak. Simfoniile VII, VIII şi IX sunt culmea creaţiei simfonice a maestrului ceh. Primele două stau în umbra simfoniei „Din lumea nouă” care este cea mai populară. Totuşi, fiecare dintre cele trei arată un alt aspect al personalităţii compozitorului. Vineri, în sala Capitol vom asculta o lucrare foarte ambiţioasă în structură, furtunoasă şi cu un mesaj care se desprinde de şcoala cehă, devenind unul internaţional. Ea a fost terminată la 17 martie 1885, fiind executată în primă audiţie în aprilie, acelaşi an, la St.James`s Hall din Londra. A purtat şi numărul 2, fiind a doua publicată dintre simfoniile sale. Dacă succesul a fost extraordinar, publicarea a fost un coşmar. Editorul german, Fritz Simrock a făcut totul pentru a-i creea dificultăţi şi a-l irita pe compozitor. Întâi a spus că nu poate publica lucrarea fără să aibă reducţia la două piane. Germanului nu-i convenea numele ceh de Antonin, ci dorea ca semnătura să fie Anton. La fel, titlul să fie în limba germană. Dorea ca dedicaţia pentru Societatea Filarmonică din Londra să fie omisă de pe partitură. În cadrul acestor cereri discriminatorii, pe care le poţi întâlni şi azi, Dvořak i-a cerut nişte bani în avans. Simrock i-a oferit 3000 de mărci, care era un preţ derizoriu. La auzul ofertei, compozitorul i-a răspuns că alţi editori ar fi bucuroşi să-i ofere dublu. Simrock, nervos, i-a dat 6000, a explicat Mircea Tătaru.
