Contrariul suferinței și al morții nu este cum s-ar crede libertatea, ci solidaritatea. Fraternitatea. Poate că ziua de 3 noiembrie va rămâne în istoria nescrisă, încă, o zi a solidarității umane ce va purta numele Sorin Frunzăverde, cel plecat în veșnicie pe 3 noiembrie 2019, ora 10:50.
Astăzi, în cimitirul reșițean unde își doarme somnul.de veci, familia, preoți, prieteni s-au adunat lângă mormântul său pentru a-i dărui cele creștinești și pentru a-i ruga sufletul său bun să mai facă ceva pentru ei… pentru Banatul sau pe care l-a iubit cu o nesfârșită fidelitate.
Amintiri și lacrimi au stat în umbra lumânărilor aprinse. Pentru fiecare dintre noi Sorin Frunzăverde a scris câte o filă de carte, pentru că el era o carte pe care o puteai deschide la orice pagină și te surprindea și încântă cu aceeași măsură. Doar destinul său nu a fost măsură contra măsură. Poate că acum Dumnezeu I-a spus de ce l-a luat atât de repede dintre noi. Crucea pe care a dus-o omul Sorin Frunzăverde a fost la fel de mare și de grea precum i-a fost forța intelectuală și personalitatea politică.
Este greu, pentru cine nu are în bibliotecă această “Carte-Sorin Frunzăverde”, este un privilegiu pentru cei care au scris alături de el file în această carte.
Sorin, președintele nostru, are acum liniștea și lumina acolo Sus între Oștile Cerești cărora cu siguranță le prezintă mare parte dintre poeții, scriitorii și artiștii pe care i-a adorat. Mi-l imaginez zâmbind împăcat și mângâindu-ne iertător cu fiecare răsărit de zi, pentru a șterge hotarul dintre viață și moarte ce ne desparte, încă…
Veșnică amintire, Sorin Frunzăverde!
Ancuța-Marilena Bălălău
