Pentru concertul simfonic din 23 iunie, de la ora 19.00, de la Filarmonica Banatul, maestrul Radu Popa, dirijorul concertului, propune timișorenilor spre audiţie Concertul nr. 9 K. 271 în mi bemol major, pentru pian şi orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart.
De asemenea, mai propune Concertul nr.2 în la major pentru pian şi orchestră de Fanz Liszt şi „Anotimpurile”, suita extrasă din baletul cu acelaşi nume compus de Alexandr Konstantinovici Glazunov.
Concertmaestrul Mircea Tătaru a explicat că, în ianuarie 1777, când împlinea 21 de ani, Mozart a compus concertul pentru pian numărul 9, în mi bemol major. Faţă de concertul numărul 8 compus nouă luni înainte, este un real progres atât din punct de vedere al discursului solistic, cât şi al acompaniamentului orchestral. Mult timp el a fost denumit „Jeunhomme”, după numele unui pianist care era în vizită prin Salzburg. Abia în 2004, Michael Lorenz a demonstrat că acest concert nu a fost creat cu acea ocazie, numele fiind incorect, ci a fost compus pentru Victoria Jenamy, fiica unui prieten al compozitorului, pe care a cunoscut-o în 1773, la Viena. Vom asculta concertul în interpretarea pianistei Dana Borşan.
Cât priveşte concertul lui Liszt, el a fost dedicat lui Hans Bronsart von Schellendorff, student al lui Liszt, care l-a şi interpretat în primă audiţie la Weimar în 1857. La fel ca şi concertul numărul 1 şi acesta a fost desăvârşit în mai mulţi ani. A pus deoparte manuscrisul pentru un timp, apoi a reluat munca la el revizuindu-l în mod repetat. Este mai puţin virtuoz decât primul, dar este mai original în formă. A ales să renunţe la pornirile sale de pianist virtuoz, fiind de această dată mai mult compozitor. Uneori chiar părăseşte emfaza de solist şi în unele momente pianul acompaniază linia melodică a suflătorilor sau corzilor. Lipsesc verva şi eroismul, Liszt caută mai mult imaginile fine, subtilităţile, lirismul şi poezia. În ambele concerte se observă înalta conştiinţă artistică, nu numai prin soliditatea şi integritatea construcţiei logice, dar şi prin felul în care îşi cizelează cu minuţiozitate lucrările. Liszt nu le publica decât atunci când considera că au ajuns la forma artistică pe care o dorea. Frumuseţea concertului numărul 2 va fi dezvăluită tot de pianista Dana Borşan.
În trecutele stagiuni de concerte ale filarmonicii am ascultat Anotimpurile compuse de Vivaldi, Anotimpurile compuse de Piazzola. Vineri seara vom avea prilejul să urmărim în premieră la Timişoara Anotimpurile lui Glazunov. Acest balet a fost compus pentru Baletul Imperial Rus şi a fost pus în scenă în februarie 1900. Este structurat în patru tablouri, fiecare având subdiviziuni. Geneza baletului este interesantă. Marius Petipa, directorul coregraf de la Teatrul Mariinski din Petersburg a comandat două balete pe care să le compună Riccardo Drigo, compozitor şi dirijor şi Glazunov. Cei doi erau prieteni foarte buni astfel că deşi Drigo urma să compună „Anotimpurile” şi Glazunov, cealaltă lucrare imaginată de Petipa — „Milioanele de Arlechini”, ei şi-au inversat rolurile, mai ales că Drigo primise o seamă de demnităţi şi era mai ocupat. Ambele balete au fost prezentate în aceeaşi săptămână, la o distanţă de 3 zile – explică Mircea Tătaru. Aşteptăm în stagiunile viitoare „Anotimpurile” lui Joseph Haydn, ultimul său mare Oratoriu.
