Dorel Ursici, fermier de 17 ani în Fibiş: „Trebuie să funcţioneze cererea şi oferta, dar aici la noi nu e aşa!”

Loredana şi Dorel Ursici au de 17 ani o fermă de creşterea animalelor, în Fibiş, judeţul Timiş. Au avut la început oi, apoi au trecut la vaci, fiindcă acestea oferă mai multă siguranţă. Dorel s-a născut în urmă cu 47 de ani în Ţara Haţegului, dar destinul l-a adus în Banat. Şi-a cumpărat casă în Fibiş, animale şi pământ. În acest moment, familia Ursici are 80 de vaci şi 70 de hectare de teren agricol unde cultivă grâu, porumb şi ovăz  pentru hrana vacilor. Ei sunt ajutaţi şi de băiat. „El va continua munca noastră, el este urmaşul”, spune Loredana.

Vacile pentru lapte şi tăuraşii pentru carne

Dorel iubeşte mult animalele, a crescut alături de ele de mic şi aşa vrea să trăiască în continuare. „Dacă nu îţi plac animalele, nu ai putea să le creşti. Eu vin din Ţara Haţegului, iar aici, noi am avut oi la început, am renunţat la ele şi ne-am luat vaci. Încet-încet am crescut şi ne-am dezvoltat pas cu pas. Lucrăm şi 70 de ha de teren unde cultivăm cereale. Acum vom primi şi păşune. Îi dăm înainte cât mai putem”, a povestit Dorel. Vacile sunt pentru lapte, dar creşte şi viţei pentru carne. Tăuraşii îi îngraşă şi îi vinde. Din păcate, aici este problema cea mai mare: vânzarea. Fiindcă nu este o piaţă sigură şi organizată, familia Ursici este nevoită să dea tăuraşii la bişniţari.  „Cu vânzarea e cel mai greu. Nu putem să ne vindem produsele noastre. Eu strâng tăuraşii şi îi dau. Depindem de bişniţari. Ei vin, îi iau şi îi dau mai departe. Aşa e la noi. Nu merge altfel. Într-o piaţă sănătoasă, trebuie să funcţioneze cererea şi oferta de piaţă, dar la noi nu funcţionează. În 2014, ne-a blocat boala limbii albastre. S-a închis şi exportul. Şi cu laptele e greu. Oricum suntem la mâna procesatorilor. Ne dau preţul tot în jos, dar nu avem ce face. Avem un contract cu ei, trebuie să le dăm în continuare. Am ajuns la 70 de bani litru. E puţin. Dacă îţi convine îl dai, dacă nu îţi zice să cauţi pe altcineva. Anul acesta rezistăm, dar nu ştiu ce o să facem la anul, fiindcă toate sunt scumpe, iar noi vindem ieftin.”, spune Dorel.  

Românii să fie mai patrioţi când merg la piaţă!

O mare parte din lapte îl vinde la Fabrica de lactate Olympus din Braşov. Patronul e grec şi a reuşit să construiască acolo un centru foarte mare de  procesarea laptelui. El cumpără materie primă de la crescătorii de oi şi vaci nu numai din zona de vest, ci din toată România. Familie Ursici vinde o cantitate din lapte şi la Canamar din Maşloc, judeţul Timiş, o fabrică autohtonă, unde e patron Coraş Ardelean şi el crescător de vaci şi ovine. Soţia Loredana vine cu o soluţie: „Ar trebui pe mai multe fronturi lucrat. Producătorii agricoli autohtoni trebuie susţinuţi şi promovaţi pentru ca omul să cumpere produse româneşti. Atunci, poate că şi micul fermier ar mai avea o şansă şi ar putea să îşi vândă produsele mai uşor. E nevoie de mai multă reclamă. Să se facă un spot publicitar cu găina care îţi mănâncă în curte, cu porcul, vaca sau oaia pe care le creşti. În plus, românii să fie şi puţin mai patrioţi. Suntem intoxicaţi cu tot felul de reclame ale produselor străine. Ale noastre sunt foarte puţin vizibile. Să se spună: „Sunteţi români, mâncaţi româneşte!”. Trebuie să fim puţin mai stimulaţi şi sunt sigur că oamenii vor înţelege şi s-ar gândi de două ori: „Ce cumpăr eu lapte nemţesc? Hai să cumpăr mai bine românesc!” Există produse autohtone foarte bune şi de calitate, dar omul nu prea e interesat”, este de părere Loredana. Pe de altă parte, liberalizarea normelor de lapte, impusă de Uniunea Europeană, îl descumpăneşte total pe fermier. „Nu ştiu ce o să fac!”, răspunde Dorel.

Comentarii

comentarii