Trei artişti plastici din Timişoara îşi expun lucrările, în perioada 6-25 septembrie 2010, la primăria oraşului Heidelberg, în vestul Germaniei. Expoziţia grupului „Matca”, intitulată „Refugii”, este organizată cu sprijinul Asociaţiei pentru Muzică, Literatură şi Artă „Al. I.Cuza”, al Fundaţiei Culturale First din Timişoara şi al municipalităţii Heidelberg. Vernisajul expoziţiei va avea loc în 6 septembrie, la ora 18. Din grupul „Matca” fac parte trei tineri pictori, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Timişoara: Oana Bolog-Bleich, Andreea Foanene şi Filip Petcu. Iată cum îşi descriu cei trei artişti opera care urmează să fie expusă: „Refugiile sunt spaţii afective în care spiritul se retrage pentru a simţi protecţie. Picturile mele se constituie în spaţii afective în care spiritul se poate refugia. Făcând recurs la memorie, am decodat acele reverii îndepărtate din copilăria mea şi le-am transpus vizual în picturi pentru că, în reveria copilului, imaginea domină totul”, spune Oana Bolog-Bleich „Tendinţa de a recapitula un alfabet obiectual îndepărtat, ce aparţine copilăriei, este mişcarea sufletească ce a stat la baza elaborării conceptuale a ciclului de păpuşi. În perioada recentă (2007-2010) proiectele mele artistice sunt mărturii ale cercetării în zona imagisticii acestora. Statutul păpuşii s-a schimbat odată cu timpurile. În expoziţie, sunt reprezentată de o serie de picturi ce depun mărturie a bucuriei precedate de redescoperirea jocului. Comparând păpuşile din istorie cu cele contemporane, precum şi mutaţiile pe care acestea le aduc la nivel social odată cu schimbările morfologice suferite, am început un studiu artistico – antropologic păpuşăresc al acestor obiecte de refugiu ale copilariei”, crede Andreea Foanene. „Agresivitatea expresiei imaginii de impact supradimensionate devine trăsătura principală a multor tendinţe contemporane şi în artă. Pictura mea nu face obiectul unui astfel de impact şi nu are pretenţia de a şoca instantaneu, ci de a revela progresiv coerenţa vizuală a unor trasee morfologice şi semantice arhetipale, recuperând elemente din aria spiritualităţii formelor transfigurate dinspre repertoriul antic spre cel iconic, în scopul revelării în câmpul plastic al unor semnificaţii tainice intrinsece motivelor alese. Subiectele redefinesc în chip simbolic refugii şi prilejuri ale reflexiei introspective. Artistul rămâne, în fapt, un refugiat situat în enclava propriilor sale convingeri şi aspiraţii ideatice”, este de părere Filip Petcu.
