Conducerea muzicală aparţine lui Vlad Conta din București. Îşi vor da concursul corul, orchestra şi ansamblul de balet ale Operei Naţionale Române Timişoara. Spectacol cântat integral în limba franceză şi titrat în limba română.
În cabinetul său, doctorul Faust își plânge neputința în pragul bătrâneții, hotărându-se în cele din urmă să-și curme viața. Un cântec ce răzbate de afară îl oprește. Faust, cu formule magice, îl invocă pe diavol. Mefisto apare și îl îmbie, în schimbul sufletului, la o nouă tinerețe. Văzându-l că ezită, îi arată chipul unei frumoase fete. Convins de această apariție, Faust acceptă pactul, pe care-l semnează cu sânge, și, devenit iar tânăr, pleacă spre noi aventuri.
În timpul unei chermeze, tânărul ofițer Valentin stă retras gândindu-se cu tristețe că, odată plecat la război, își va părăsi sora, Margareta, pe care vrea s-o încredințeze mai tânărului său prieten, Siebel.
Mefisto apare făcând preziceri sumbre: Wagner va muri în luptă, Siebel nu va mai putea atinge vreo floare fără ca aceasta să se ofilească, iar Valentin va fi ucis de un cunoscut. Tinerii îl alungă cu semnul crucii. Faust o întâlnește pe Margareta și îi oferă compania sa. Fata îl refuză, dar Mefisto îl asigură pe Faust că, în curând, lucrurile se vor schimba.
În grădina Margaretei, Siebel reușește să salveze florile culese de el stropindu-le cu apă sfințită. După plecarea lui Siebel, sosesc Faust și Mefisto, așezând lângă flori o casetă cu giuvaeruri. Margareta le va descoperi, lăsându-se cucerită de strălucirea lor. Reapar Mefisto și Faust, primul făcându-i curte bătrânei Martha, însoțitoarea Margaretei, iar Faust mărturisindu-i Margaretei dragostea sa. Rămasă singură în noapte, Margareta evocă imaginea lui Faust. Tânărul, care o asculta din umbră, intră în casa fetei.
Mefisto îl conduce pe Faust la castelul său, unde se desfășoară o sărbătoare fantastică (Noaptea Walpurgiei). Dar Faust nu mai simte nici o bucurie, acesta gândindu-se la nefericita Margareta care, pierzându-și rațiunea, și-a ucis copilul. În închisoare, Margareta așteaptă judecata, dar Faust apare, implorând-o să fugă cu el. În delirul ei, Margareta găsește totuși forța să-l refuze. Invocând cerul, aceasta moare. Sufletul ei se înalță la cer în timp ce Faust, îngenuncheat, se roagă.
Comentarii
comentarii
