„Nimeni nu-i profet în ţara lui”, spune un proverb izvorât din întâmplări biblice. Zicala se potriveşte şi în prezent, în cazurile unor persoane a căror muncă este apreciată doar prin străinătăţi. În această situaţie este şi timişoreanul Victor Popa, cel care a realizat mai multe filme despre istoria şi viaţa culturală a urbei.
Filmul „Istoria Operei timişorene”, realizat de acesta, a fost ignorat pe plan local vreme de 10 ani. Abia acum, cu prilejul Festivalului de Operă şi Operetă, a fost proiectat public în Timişoara. Nici de această dată, însă, cu mediatizarea pe care ar fi meritat-o. În fiecare dintre cele şase seri ale festivalului (23, 24, 25 august, respectiv 30, 31 august şi 1 septembrie), de la ora 19.00, se prezintă un episod al filmului de şase ore, pe cele două ecrane de lângă scena Teatrului de vară din Parcul Rozelor.
„Mă şi mir. Presa întotdeauna este avidă de tot felul de lucruri, dar uită lucrurile ăstea care contează cu adevărat. E vorba despre istoria unei instituţii, care e prezentată în film, cu declaraţii, cu amintiri, cu persoane care nu mai sunt în viaţă de foarte mult timp. Nu a fost precizat niciunde ca eveniment, ci doar că în fiecare seară e câte un spectacol. Dacă era doar într-o seară era ok, dar sunt şase. În fiecare seară e câte un episod. Înseamnă şase ore de film”, spune Victor Popa.
O muncă de 10 ani
Filmul „Istoria operei timişorene” cuprinde confesiuni, amintiri, interviuri, convorbiri cu foştii solişti ai operei timişorene, de la început, din 1947, până în prezent. Fiecare episod are între 50 şi 55 de minute.
„Am prins mulţi solişti. De exemplu, în film e prima soprană din prima distrubuţie a Aidei, doamna Adriana Ciuciu. Povesteşte cum a avut loc premiera. E surprinsă atmosfera perioadei de început. E prezent primul balerin al Operei, Puiu Fonta, care nu mai este în viaţă. 90% din cei prezenţi în film nu mai sunt în viaţă. Filmul a fost realizat pe o perioadă de 10 ani, din 1993 până în 2003. Unele materiale sunt puţin mai vechi, din anii 1988-1989. Dar ideea realizării unui film a apărut în 1992-1993 şi s-a mers pe filiera asta, găsindu-se supravieţuitori din primele distribuţii şi, pe urmă, din perioadele de glorie ale Operei, aşa cum sunt Nicolae Boboc, regretatul muzicolog, dirijor şi director al Operei vreme de 11 ani, Titus Moraru, primul bariton care a devenit tenor, fostul profesor de canto al lui Corneliu Murgu, actualul director, prima balerină din prima distribuţie, scenografii Operei, baritoni, soprane, mezzo, o mulţime. Foarte multe lucruri interesante mărturisite de oamenii aceştia care îşi povestesc secvenţe din viaţa lor, care sunt împletite perfect cu activitatea Operei din acele perioade”, povesteşte realizatorul filmului.
Pelicula rarisimă nu a stârnit interes pe plan local
Victor Popa a oferit gratuit filmul pentru Festivalul de Operă şi Operetă, cu singura condiţie ca primăria să facă anunţul de rigoare. Anunţată ca o notă de subsol, proiecţia nu a atras până acum un public prea numeros.
„E frustrant să vezi că oamenii vin după ora 20.00, după ce se termină vizionarea filmului”, spune Popa, care mai adaugă: „Părerea mea e că proiecţiile sunt la fel de importante ca spectacolele în sine. Spectacolele de acum sunt cu distribuţia din 2013, iar în faţa acestora sunt spectacolele realizate prin intermediul filmului cu foştii componenţi ai Operei, cei de la începuturi. Până şi cei de astăzi ar fi vrut să-i cunoască pe cei de atunci.”
Filmul nu a mai rulat pentru că nu a fost interesat nimeni de el. Autorul a anunţat bibliotecile din oraş, televiziunea publică, dar nu a fost nimeni interesat de valoarea culturală a acestui film.
„Tocmai în contextul în care noi luptăm pentru acel titlu de Capitală Culturală Europeană, iată şi o acţiune care implică istoria acestui fenomen cultural care se numeşte muzica clasică. Era un prilej nemaipomenit să iasă şi primăria în faţă. Că asta cu cinematograful în aer liber o vor, dar nu au ce să difuzeze. Am zeci de filme documentare. E un prilej să mai faci şi educaţie. De ani de zile iau filmele cu mine la câte o manifestare europeană şi le proiectez acolo. Ăia rămân cu gura căscată şi se miră ce minuni avem în ţara asta”, mărturiseşte Victor Popa.
„Vrei să devii Capitală Culturală Europeană, dar nu vrei să-ţi arăţi pedigriul”
Filmul conţine şi fragmente muzicale, fotografii, afişe de la începuturile Operei. Spectatorii pot să vadă distribuţiile din trecut, părţi din spectacole, oameni care au devenit celebri pe scena Operei timişorene. În data de 1 septembrie, Festivalul de Operă şi Operetă cuprinde un episod matinal, destinat copiilor. Cu această ocazie, cei mici vor avea ocazia să vadă şi cum a luat fiinţă Opera.
„Sunt personalităţi ale acestei urbe, care merită ascultate. Să-i auzi vorbind despre perioadele de început şi cu cât entuziasm vorbesc! Am lucrat 10 ani de zile cu o echipă de filmare, ne-am chinuit să-i convingem pe oameni să vorbească. Unii n-au vrut. Erau bătrâni şi vroiau ca lumea să rămână cu imaginea lor de oameni tineri şi frumoşi. A durat până i-am lămurit că asta face parte din istorie, dintr-o identitate culturală timişoreană. Doi ani a durat până ne-a dat Titus Morar interviul. L-am convins şi ne-a povestit cum a trecut de la bariton la tenor. Este singurul artist român care a făcut această trecere. Toate aceste poveşti sunt cuprinse în acest film. Sunt istorisite chiar şi cu fragmente muzicale din anii 60 de exemplu. Era bine să fi avut noi, cei de acum, imagini cu Brâncuşi, cu Enescu vorbind. Nu le avem. Dar dacă le avem pe ale noastre, de ce să nu le utilizăm? Vrei să devii Capitală Culturală Europeană, dar nu vrei să-ţi arăţi pedigriul. Uite, ăsta-i pedigriul. O parte din el, evident. Pe latura muzicii simfonice…”, încheie Victor Popa.
