UPDATE: Imobilul vizat de anchetă este cel de pe strada Trandafirilor nr. 5, care a fost dobândit ilegal şi vândut ulterior, din spusele secretarului Ioan Cojocari.
Procurorii s-a apucat să facă lumină în dosarele de retrocedare din timpul administraţiei Ciuhandu. Fostul director al Direcţiei de Patrimoniu din cadrul Primăriei Timişoara, Nicuşor Miuţ, şi eternul secretar al instituţiei, Ioan Cojocari, s-au prezentat luni dimineaţa la audieri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Primul care a intrat la audieri a fost Nicuşor Miuţ, fost şef al Direcţiei de Patrimoniu din cadrul Primăriei Timişoara. Ulterior la Parchet a sosit şi secretarul Ioan Cojocari, care a afirmat că nu ştie exact despre ce este vorba, dar că probabil că a fost citat ca martor în vreun dosar. La fel, şi Miuţ a afirmat că a fost citat în calitate de martor în cazul unei retrocedări care a avut loc în baza unei sentinţe judecătoreşti. Conform unor surse judiciare ancheta se referă la retrocedarea unei vile de pe strada Academician Alexandru Borza, fostă Trandafirilor, din zona Parcului Rozelor.
Imobilul vizat de anchetă este cel de pe strada Trandafirilor nr. 5, care a fost dobândit ilegal şi vândut ulterior, din spusele secretarului Ioan Cojocari.
„Am fost în calitate de martor. Speţa este Trandafirilor nr. 5. Un cetăţean a dobândit imobilul ilegal, s-a făcut recurs în anulare şi după aceea noi am solicitat, pentru că între timp el vânduse, anularea contractului de vânzare-cumpărare. Şi am câştigat la prima instanţă şi am pierdut la Tribunal şi la Curtea de Apel, că s-a zis că e cumpărător de bună-credinţă. Asta-i speţa. Cum a ajuns să îl dobândească ilegal a ajuns, asta nu ştiu eu… În primă instanţă am câştigat anularea contractului şi intabularea noastră şi la Tribunal şi la asta am pierdut”, a declarat Cojocari după audieri.
Cazul Trandafirilor nr. 5, prezentat încă de la începutul anului de viceprimarul Traian Stoia
„Clădirea de pe Academician Al. Borza nr. 5 a fost cumpărată în 1935 de către o doamna Radi Aurora, iar în 1950, prin Decretul 92, trece în proprietatea statului. În 1994, printr-o decizie civilă se revine la situaţia anterioară naţionalizării şi la scurt timp apare moştenitorul – cu ghilimelele de rigoare – Horga Dan Fabian, pe care l-am mai întâlnit şi în alte speţe. Se intabulează ca moştenitor Horga, prin decizia civilă din 94. La scurt timp, câteva luni, Horga vinde lui Stancu Milivoi şi Vitcovschi Leonte, cu soţia. Devin noii proprietari ai acestei clădiri. Primăria face un gest de mare corectitudine, zic eu, declară procedura recursului în anulare împotriva deciziei civile din 1994, care îl declara moştenitor pe domnul Horga şi îi dădea dreptul să se intabuleze ca proprietar. Primăria câştigă în 1997. Curtea Supremă de Justiţie casează decizia din 1994 prin care Horga a fost declarat moştenitor şi pe cale de consecinţă proprietar. Cercetările făcute de poliţie au demonstrat că doamna Radi Aurora trăia în momentul în care s-a intabulat dl Horga”, afirma, în februarie, Stoia.
„Primăria, în mod normal, trebuia să pună în aplicare hotărârea Curţii Supreme de Justiţie, care casase sentinţa civilă care îl făcea pe Horga moştenitor. Primăria ia o decizie cel puţin ciudată, chemând în judecată, pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, pe proprietarii Vitcovschi şi Stancu. Ulterior, ei vând unei alte familii, Şein (…) Din moment ce ai câştigat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care anulează o hotărâre pe care o consideră incorectă, tu trebuia să te intabulezi. Tu te alături lui Horga, tu primărie, ca să anulezi un contract de vânzare-cumpărare care era nul de drept datorită sentinţei ÎCCJ. Şi, n-am mai întâlnit aşa ceva, o hotărâre a ÎCCJ să fie anulată de Judecătoria Timişoara. Clădirea aceasta, în loc să fie la primărie, este în proprietatea urmaşilor lui Şein. Primăria trebuia, pe speţa aceasta, să îşi intabuleze clădirea (…) Poliţia face cercetări. Am vorbit cu cei care se ocupă de cercetări, este o anchetă în curs. După părerea mea există posibilitatea repunerii primăriei în drepturi, având în vedere că o hotărâre a unei instanţe inferioare nu poate anula o hotărâre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, mai declara, în februarie, viceprimarul.
