Iancu de Hunedoara și-a petrecut la Timișoara sfârșitul copilăriei și începutul tinereții sub îndrumarea lui Filippo Scolari. Aici a deslușit primele taine ale milităriei regatului ungar și a intuit importanța extraordinară a Timișoarei în fața otomanilor. Așa se face că Iancu de Hunedoara va dori să ajungă comite de Timiș. Odată ajuns oștean priceput și un comandant militar în plină afirmare a primit de la rege, alături de fratele său Ioan, bănia Severinului.
S-au remarcat aici în câteva lupte câștigate împotriva turcilor otomani, cheltuind mari sume de bani pentru întreținerea garnizoanelor cetăților dunărene. Drept răsplată primește posesiunea unor districte bănățene din zona Făgetului și moșii în alte părți ale regatului ungar.
În anul 1441, Iancu de Hunedoara este numit comite de Timiș, iar apoi, la scurt timp și voievod al Transilvaniei.
“A fost o ascensiune fulgerătoare pentru un nobil de țară. Talentul său militar deosebit l-a ajutat să ajungă aici. Capacitatea sa organizatorică se va manifesta în anul 1442 când reușește să câștige două lupte cu otomanii: prima la Poarta de Fier a Transilvaniei, apoi o alta la Sântimbru, iar în toamnă îl învinge într-o campanie din Muntenia pe beilerbegul Rumeliei și astfel înlătură primejdia la Dunăre”, a povestit istoricul Ioan Hațegan.
În toamna anului 1443, Iancu întreprinde o campanie militară la sudul Dunării. Zdrobește toate rezistențele otomane din Serbia și intră în Bulgaria spre Sofia. Doar iarna grea îl face să se întoarcă. Plecarea în campanie și întoarcerea se fac pe la Timișoara.
“Află aici o cetate și un oraș aproape distrus de cutremurul de pământ din 5 iunie 1443. Pe banii săi aduce meșteri, materiale de construcție: piară, cărămidă, nisip, lemn și meșterii refac zidurile cetății. Castelul Angevin este și el aproape complet distrus. Iancu construiește pe ruinele acestuia un nou castel, mai mare cu circa zece metri. Se ocupă și de clădirile din Cetate și cartiere, ajutând populația să și le reconstruiască”, a explicat Hațegan.
În 1446, Iancu de Hunedoara își aduce la Timișoara familia: soția și cei doi băieți Ladislau și Matia.
La Timișoara își va concentra trupele în toate campaniile sale antiotomane. În anul 1453, când îi încetează calitatea de guvernator al regatului ungar, primește în posesie Timișoara.
În 1456 își adună oștile și de aici pleacă spre Belgrad, asediat de însuși cuceritorul Constantinopolului, sultanul Mahomed al II-lea. Cetatea era ultima în calea năvălirii turcilor spre Europa Centrală. Reușește să oprească asediul și să provoace retragerea sultanului.
Papa decretează un lucru nemaiîntâlnit: în toate bisericile catolice europene vor suna în fiecare zi la ora 12 clopotele în cinstea acestei victorii.
La doar câteva zile după victorie, Iancu de Hunedoara moare de ciumă în tabăra de la Zemun.
