Sfântul Ignaţie Teoforul (Ignatul) este o sărbătoare milenară marcată de creştini pe 20 decembrie, cu sânge (de animal) prin sacrificarea unui porc, tradiţie pe care nici comunismul ateist nu a putut să o şteargă din obiceiurile bănăţenilor şi ale tuturor românilor.
Din păcate, cu 27 de ani în urmă, cu prilejul aceastei sărbători, în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 de la Timişoara, au murit pentru libertate 112 tineri, iar la nivel naţional, peste 1000.
Se crede că Ignaţie a fost pruncul luat în brate de Hristos şi dat ca exemplu de smerenie ucenicilor Săi. Numele “Teoforul” vine de la marturia sa din epistole, unde scrie că îl poartă pe Hristos în inimă.
La bănăţeni tăierea porcului în gospodăria proprie reprezintă unul dintre cele mai puternice motive de mândrie şi de bucurie. Sacrificarea porcului reuneşte întreaga familie, întorcându-se acasă chiar şi membrii familiei aflaţi peste mări şi ţări. Femeile pregătesc oalele unde va fi pregătit porcul, iar bărbaţii ascut cuţitele şi se ocupă cu uciderea animalului şi tranşarea lui. Această activitate care semnalează apropierea Crăciunului, în 25 decembrie, a creat la rândul ei o sumedenie de tradiţii şi obiceiuri. Creştinortodox.ro ne spune că, astfel, conform tradiţiei, cu o seară înainte de Ignat porcii visează că urmează să fie tăiaţi. Astfel, aceştia nu mai mănâncă, nu se mai îngraşă şi nici nu mai pun carne pe ei. De regulă, la tăierea porcului cei miloşi din fire nu e bine să ia parte deoarece porcul moare cu mai mare greutate. Mai mult, carnea va fierbe mult mai greu. Bătrânii de la ţară spun că după ce porcul este tăiat, pârlit şi spălat, se recomandă punerea unei pături peste el şi un copil să-l încalece. Astfel, anul viitor va fi unul lipsit de boli şi plin de bogăţii, sănătate şi prosperitate. Pentru că cei care taie porcul să fie iertaţi de uciderea voită a animalului, este bine că ei să rostească cuvintele: Ignat, Ignat/ Porc umflat, iar înainte de a-l sacrifică să spună: Doamne ajută, să-l mâncăm sănătoşi. Unul dintre momentele unice în cadrul ritualului anual al tăierii porcului este scosul splinei. Se obişnuieşte ca toţi participanţii să amuţească preţ de un minut pentru că e lucru mare. Conform tradiţiei populare, splina porcului de tăiat reprezintă cel mai de încredere „oracol” de consultant când vine vorba de năprăsnicia iernii. Dacă la partea dinspre capăt splina este groasă, iarnă va fi una grea, cu multă zăpadă, în timp ce vara va oferi o recolta bogată. Totuşi, dacă splina este subţire iarnă nu va aduce foarte mult omăt, ci va fi mai degrabă geroasă iar primăvara îşi va face apariţia mai repede. În schimb, anul nu va fi la fel de îmbelşugat. Nicio zi de Ignat nu este completă fără împlinirea obiceiului împământenit, şi anume Pomană Porcului. Aşa ceva nu poate şi nu va fi omis niciodată de către cei care ţin cu sfinţenie această sărbătoare. După ce porcul este tranşat, gospodarul va alege cele mai fragede bucăţi de carne şi i le da nevestei la bucătărie –scrie calendarortodox.ro. Denumirea de pomană porcului a fost dată de megieşi şi reprezintă prima masă din porcul tăiat atunci. De asemenea, este şi cea mai gustoasă. Carnea poate fi gătită fie în bucătărie, fie afară într-un ceaun alături de puţin piper boabe, foi de dafin şi apă. Cunoscutele porcării sunt servite de obicei cu mămăliguţă aburindă, un bol de mujdei de usturoi şi un pahar de ţuică.
Uneori gospodării nu mai pârlesc porcul dacă acesta are deja 2-3 ani deoarece soricul este prea gros şi nu mai poate fi mâncat. Mai mult, acesta nu va putea fi folosit nici la prepararea bucatelor. Astfel, porcul tăiat va fi jupuit iar pielea să va fi folosită pentru opinci. După ce porcul este jupuit, soricul trebuie uns bine cu sare pentru murături (sare grunjoasă) iar apoi se rulează. Acesta trebuie păstrat în acest mod 3-4 zile după care va fi desfăcut, întins pe beţe şi lăsat afară în vânt că să se usuce. Cei norocoşi pot lasă soricul la afumat, fie în pod, fie la afumătoare.
