Dacă credeţi că acestea sunt situaţii dificile cărora cu greu le faceţi faţă, poate ar trebui să ştiţi ce înseamnă şi ce repercusiuni are o adevarată criză. Dacă în situaţiile (uşor hilare) amintite nu este necesară intervenţia unui profesionist din sănătatea mintală (poate doar a asiguratorului, a şefului de raion sau a directorului), în adevăratele crize existenţa unui suport adecvat este crucială.
Conceptul de „criză” are rădăcini în limba greacă, fiind folosit pentru prima dată de Hippocrate şi având semnificaţia unui stadiu evolutiv decisiv al unei boli, stadiu în care nu se poate estima modelul evoluţiei ulterioare. Ȋn accepţiunea generală, acest termen sugerează o situaţie excepţională, cu mare impact asupra persoanei/persoanelor implicate. Criza este o situaţie extremă, intolerabilă, care depăşeşte resursele adaptative ale persoanei. De aceea este considerată ca fiind un moment de schimbare, răscruce sau ruptură. Decurge de aici necesitatea imperioasă a unei intervenţii terapeutice în care atât clientul cât şi terapeutul sunt supuşi presiunii temporale.
Criza poate apărea la nivel personal, individual, sau chiar la nivelul societăţii în ansamblu. Pot fi afectate simultan mai multe paliere sau subsisteme ale societăţii: politic, social, economic, ştiinţific, militar etc. De-a lungul istoriei sale, omenirea a parcurs numerose situaţii de criză; cel puţin în ultimii 2 ani, media abundă de astfel de ştiri şi cu toţii reacţionăm emoţional mai mult sau mai puţin la multitudinea de evenimente care ne înconjoară. Modalitatea de răspuns a fiecăruia dintre noi la o situaţie de criză este definitorie şi semnificativă. Desigur, nu toţi indivizii aflaţi în aceleaşi circumstanţe stresante dezvoltă aşa-zisa patologie de criză. Sunt factori precipitanţi care afectează în grad variabil un echilibru fragil. Semnificaţia acordată de către persoana în cauză fiecărui factor care îi poate influenţa homeostazia are o mare importanţă. Dacă unele persoane fac faţă cu bine şi depăşesc evenimente cruciale (plecarea unicului copil în străinatate la muncă, divorţul, moartea partenerului de viaţă, pierderea serviciului, pensionarea, diagnosticarea unei boli incurabile sau invalidante, pierderea unor bunuri materiale de mare valoare – casa, maşina ş.a.) , alte persoane parcurg aceste situaţii de criză cu o imensă suferinţă. Aceste persoane. şi de multe ori şi cei din imediata lor vecinătate (familia!), se simt copleşite, depăşite de situaţie, invadate de emoţii negative şi incapabile de a mai gândi raţional pentru a găsi soluţii de ieşire din criză. Uneori se întâmplă ca răspunsul/soluţia într-o situaţie de criză să pună în pericol imediat individul sau persoanele din jur. Actele suicidare sau heteroagresive care ne surprind (amintiţi-vă doar de ştirile care relatează astfel de acte la persoane publice sau nu, considerate de toţi ca „persoane puternice” şi neavând nici un motiv de stres) de cele mai multe ori sunt modalităţi disperate de răspuns la un eveniment stresant care a depăşit capacitatea de adaptare („coping”) a individului.
Ce puteţi face în astfel de situaţii când în jur totul se năruie şi nu mai găsiţi resurse pentru a ieşi din blocajul iraţional adus odată cu suferinţa? Ce puteţi face pentru soţia, mama, copilul, prietenul dumneavoastră care trece printr-o criză asemănătoare ca impact?
Atitudinea suportivă, dar în acelaşi timp mobilizatoare a celor din jur poate fi salvatoare, constituind chiar o primă etapă în terapia propriu-zisă. Pentru următoarele etape, atunci când se impune (starea de criză nu s-a remis), este imperios ajutorul calificat, de urgenţă şi într-un mediu cât mai protectiv. Acest ajutor poate fi acordat de o echipă de profesionişti cu formare în intervenţia în criză, într-o locaţie corespunzătoare, asigurând în primul rând protecţia clientului şi păstrând pe tot parcursul intervenţiilor o atitudine empatică şi de respect pentru fiinţa umană aflată în suferinţă.
Prea puţini oameni (chiar din domeniul medical) sunt informaţi în privinţa serviciilor de sănătate mintală existente în cadrul comunităţii şi a modului de accesare a acestora. Puţini timişoreni cunosc faptul că în toamna anului 2011 Centrul de Sănătate Mintală nr. 1 din Timişoara, secţie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă, a iniţiat Serviciul de Intervenţie în Criză, o premieră medicală pentru România. Acest nou tip de serviciu nu se substituie serviciilor de urgenţe psihiatrice, care sunt reglementate prin lege.
Intervenţia în criză îşi propune să prevină decompensarea persoanei/persoanelor aflate în criză prin proceduri specifice, răspunzând atât interesului persoanei/persoanelor afectate, cât şi limitărilor financiare care afectează şi sistemul de sănătate publică.
Aceleaşi limitări au condiţionat şi debutul noului nostru serviciu. Membrii echipei multidisciplinare de intervenţie activează ca voluntari, pe lângă sarcinile de serviciu uzuale. De aceea, programul acoperă şi în prezent doar intervalul orar 9.00-17.00, de luni până vineri (treptat, intenţionăm să ajungem la un program non-stop, la fel ca în alte ţări, unde intervenţia în criză funcţionează de mulţi ani de zile şi şi-a demonstrat eficienţa).
Adresarea către serviciul nostru se poate face de către beneficiar, membri ai familiei acestuia şi prieteni, de către medicul de familie sau medicul psihiatru, când este sesizată o situaţie de criză, conform programului de activitate precizat, la sediul Centrului de Sănătate Mintală nr. 1 din Timişoara, strada I. Văcărescu, nr. 21-23 sau la telefon 0770 66 50 40.
Cu şi pentru timişoreni, ne propunem să dezvoltăm reţeaua de servicii de criză în acest an. Astfel, experienţa existentă la nivel local va putea servi ca model şi propunere de îmbunătăţire a serviciilor de sănătate mintală la nivel naţional.
Până atunci însă, deschideţi-vă sufletele şi învăţaţi să ajutaţi, pentru ca fiecare la rândul său să poată fi ajutat.
Dr. Ileana-Pepita Stoica, Asociaţia de Psihiatrie Comunitară ŞANSE, medic primar psihiatru Centrul de Sănătate Mintală 1 Timişoara
Comentarii
comentarii
