Acasă Editorial Joia Mare. Joi, la Timișoara

Joia Mare. Joi, la Timișoara

2185
DISTRIBUIȚI

Este Joia Mare, ziua Cinei cea de Taină, ziua în care Hristos a spălat picioarele ucenicilor săi. Ziua ce precede răstignirea. Urmarea trădării lui Iuda. Bisericile sunt goale, sunt închise. În fiecare zi auzim amenințări de genul: ”O să fie înmormântări!” sau ”O să avem pomeni!” , joaca de-a cuvintele, de-a imitatul atitudinilor ce par, pe rând, modele comportamentale. Toată lumea imită pe toată lumea. Nimeni din cei de la putere nu mai are o vorbă originală, sunt imitați, pe rând, Merkel, Macron, și alții din puterea lumii. Singurul, Marcel Vela, care încearcă o altă comunicare, pentru care și-a riscat chiar și poziția în guvern.

Joia Mare de la Timișoara are, și ea, tristețea sa. Îmi plac fotografiile unor artiști timișoreni, puse la vedere, pe internet, mai sugerează cumva o palidă tușă de optimism, ca și cum ar fi o secvență din primăvara pe care o așteptam. În vremuri normale, ar fi trebuit să înceapă campania electorală pentru alegerile locale. Singurul care are acces, oficial, la promovarea pe orice cale, este primarul în funcție, Nicolae Robu, care poate, din perspectiva crizei Covid 19, poate să formuleze diferite texte ”oficiale”, scrise sau vorbite, pe facebook sau în ”scrisori către cetățeni”, din care grija sa să poată fi percepută ca și cum nu ar avea nimic în comun cu… o campanie electorală. Cu toate acestea, o declarație mi-a atras atenția, aceea legată de Asociația ”Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021” în care promitea implicarea pentru rezolvarea unor probleme interne, a unor nereguli, despre care știa, dar nu a avut asta pe lista urgențelor (sau așa a lăsat să se înțeleagă). Surprinzător, această declarație ar putea să fie pasul unui reînceput necesar. De ce? Pentru că, din păcate, o anumită tensiune există în asociație. Pleacă oameni buni, din echipa operativă mai ales, alții sunt angajați, deși legăturile lor cu Timișoara sunt aproape zero, iar Simona Neumann, persoana care a s-a implicat fundamental în succesul dobândirii titlului, a fost pusă, adesea, în situații stânjenitoare. Nemeritat! După modelul mioritic, cel bun să fie dat la o parte, nu? În acest context, chiar dacă preocuparea pentru lupta cu Coronavirusul pare a domina viața României, să nu uităm că aici, la Timișoara, avem obligații față de propria comunitate, în plus. Dacă primarul Robu a înțeles că este nevoie de rânduială, cum spune bănățeanul, și asta, în sensul logicii lucrurilor, atunci nu ar urma decât să fiu liniștită și (de ce nu?), chiar bucuroasă să ne reașezăm pe algoritmul eleganței și al firescului… În asociație trebuie făcută cultură, nu campanie de imagine fără suport… cultural. Trebuie făcute evenimente culturale, fără lauda deșănțată din partea unor persoane care nu au nimic în comun cu ea, cultura.

Joia aceasta, în care deniile vor fi fără credincioși, alții decât preoții și călugării lăcașelor de cult, este altfel. ”Joia dulce”, formula scriitorul John Steinbeck, o zi din săptămână aleasă parcă de destin. Soarele de deasupra Timișoarei, oamenii care se străduiesc să-și păstreze seninătatea, echilibrul străzilor prea puțin circulate, credința că Dumnezeu nu ne va lăsa, ramurile înflorite ale copacilor cuminți, toate par a fi semnele unui bine ce ar putea răzbi.

E Joia Mare, dar nu pot să nu-mi exprim indignarea față de cuvintele aproape amenințătoare ale celor ce ne conduc: ”O să avem înmormântări” sau ” O să avem pomeni”…

Nu suntem subculturali, nici debili, nu avem nevie de amenințări infantile. Am priceput! Facem ceea ce impun legile, dar aș vrea ca măcar Săptămâna Mare să fie mângâiată de harul bunătății. Amenințările sunt potrivite dictaturilor.

Comentarii

comentarii