Arborele miraculos a fost declarat „monument al naturii”.
.JPG)
Bocşa are ceva în comun cu marile metropole Beijing şi Tokyo. În Parcul „Pescăruş” din cartierul „Bocşa Română” trăieşte un bătrân copac de Ginko Biloba. Profesoara Lucia Munteanu de la Grupul Şcolar „Ştefan Anghel” din Reşiţa a descoperit minunăţia şi a realizat un proiect numit „Arbori miraculoşi”. Împreună cu elevii de la clasa de ecologie a liceului au făcut măsurători de specialitate, o fişă de observaţie şi au depus proiectul la autorităţile judeţene, care au declarat copacul „monument al naturii”.
„Banatul, în special partea sudică, are o climă submediteraneeană, care favorizează aclimatizarea acestor specii la noi. Primăria s-a bucurat de faima pe care o are oraşul datorită acestui copac şi au reuşit să aclimatizeze nişte puieţi de ginko biloba chiar în parcul din faţa primăriei”, spune Lucia Munteanu, profesoară de ecologie. Petru Arnăut este angajat al Biroului de Cadastru de la Bocşa şi are biroul chiar la 10 m de copac. Acesta a crescut cu arborele şi a încercat să-i afle povestea. Preţuit de localnici, ca orice supravieţuitor al unor vremuri tulburi, copacul este printre puţinele exemplare din familia Ginkgoaceae care mai există în judeţ. Arborele de Gingko Biloba din Bocşa se numără printre cei mai vechi reprezentanţi din România ai acestei specii. O atestă o fotografie din 1906, în care acest adevărat monument al naturii apare alături de un alt arbore, identic, care însă nu a supravieţuit trecerii timpului. Bătrânii îşi amintesc că, pe vremuri, pe când era doar un pui de pom, pe trunchi i-a fost montată o tablă indicatoare. Vremea a trecut, pomul a crescut şi tabla s-a înălţat odată cu trunchiul, astfel că numai câţiva bătrâni ştiu că acesta mai există. „După conformaţia coroanei, este de sex masculin şi creşte la 30-40 de metri”, povesteşte Petru Arnăut.
Cu ochii pe Gingko
.JPG)
Femeile din zonă nu ştiu cum se numeşte copacul, însă asta nu le împiedică să îi folosească frunzele. Cu grijă maximă, însă, pentru a nu-i vătăma crengile. Bătrânele, în special, sunt cu ochii pe Gingko de cum îi înmuguresc frunzele. Asta pentru că nimeni nu ştie mai bine ca ele că, toamna, frunzele uscate ale copacului le ajută să facă nişte ceaiuri care le iau durerile de cap cu mâna, ba parcă le îmbunătăţesc şi ţinerea de minte. „Cam două-trei bătrânele vin într-o anumită perioadă a anului, aproape de căderea frunzelor şi adună frunze, din care fac tincturi”, povesteşte Petru Arnăut. Un mic secret transmis din generaţie în generaţie la Bocşa, de peste un veac.
E adevărat, un secret pe care chinezii, de exemplu, l-au aflat cu cinci mii de ani în urmă…
LEAC. Arhive medicale chineze care datează din anul 2800 î.C. atestă folosirea extractului de ginko în tratarea multor probleme care apar odată cu vârsta, cele mai frecvente fiind cele circulatorii şi mentale. De peste 5.000 de ani, Gingko este folosit pentru tratarea bolilor grave de plămâni.
