Timişorenii trăiesc într-un oraş plin de istorie. Dar de multe ori trec pe lângă clădiri istorice, monumente, care nu ştiu ce înseamnă, nu ştiu când au fost construite, ce au trăiat, ce au văzut, ce au auzit aceşti martori din piatră ai trecutului. Sunt clădiri de sute de ani, a căror destinaţie, în multe cazuri, la început, nu a fost cea actuală. Te miri ce au fost înainte fiecare.
Piaţa Libertăţii, ori Piaţa Primăriei Vechi, este unul din punctele centrale ale oraşului, un loc plin de istorie, străjuit de clădiri şi monumente care au trecut prin multe…
În Piaţa Libertăţii s-au aşezat primii oameni care au locuit pe actualul spaţiu al Timişoarei
„Piaţa Libertăţii este cea mai veche vatră a oraşului. Se pare că aici s-au aşezat primii oameni care au locuit pe actualul spaţiu al Timişoarei, mult înainte de Hristos, pe vremea dacilor şi înaintea lor”, spune ing. dipl. Răzvan Hrenoschi, şef Serviciu Cultură, Învăţământ şi Sport– Consiliul Judeţean Timiş. Hrenoschi e pasionat de istoria Timişoarei şi nu de puţine ori merge cu delegaţiile străine venite în vizită şi le prezintă Timişoara la pas… aşa cum era ea de… demult, cu poveştile, realităţile şi legendele ei. Se numeşte Piaţa Libertăţii pentru că în 1848 germanii şi evreii se ridică împotriva imperiului Habsburgic, după modelul revoluţiilor paşoptiste din Europa. „În memoria acelor evenimente, piaţa se numeşte Piaţa Libertăţii. Prin această piaţă au trecut Beethoven, Franz Josef, Alexandru Ioan Cuza şi alţi şi alţi conducători ai lumii de-a lungul timpului”, spune Hrenoschi.
Casa cu atlanţi şi tunurile cu gura în jos
La început, piaţa se numea Piaţa Prinţului Eugen, în memoria lui Eugeniu de Savoya. Primele clădiri sunt cu destinaţie militară. În 1727 se construieşte aşa-numitul generaliat, actuala comenduire a garnizoanei. Tot în 1727, într-o parte a actualei primării vechi se constituie cancelaria de război, al cărei corp este ridicat în perioada aniulor 1731-1734. Piaţa era şi piaţă de paradă militară, numărul mare de cadre militare a necesitat apariţia unei clădiri dedicate acestora. La 1744 începe construirea casinoului militar, care este terminat doar în 1788. Pe locul casinoului militar, în 1947, se afla încă o moschee – Silahdarului. Tot aici se afla şi bazarul cetăţii otomane. În 1812 se ridică casa cu atlanţi, stilul rococo, fiind străjuită la intrare de două tunuri îngropate cu gura în jos – care se aflau pe zidurile Timişoarei sub stăpânire otomană, tunuri turceşti.
Coroana imperială şi preţul camerei La Trompetistul – se plătea dublu iarna
„O altă poveste legată de Piaţa Libertăţii este povestea coroanei imperiale. În Piaţa Libertăţii, în colţ, unde era librăria, a fost cândva o biserică franciscană. În subsolul acestei biserici, în anul 1809, a stat ascunsă, din ordinul împăratului, coroana Sfântului Imperiu Roman. Împăratul Franz I se temea că Napoleon, care se pregătea să atace Viena, ar putea să o ia ca trofeu de război. Legenda spune că Împăratul Franz I a trecut pe la Timişoara înoptând la celebrul han La Trompetistul”, spune Hrenoschi. În 1752, Anton Selman, fost trompetist în armata imperială, ridică acest hotel de lux, La Trompetistul, la care va trage Iosif al II-lea, atunci când aduce documentul prin care declară Timişoara oraş liber imperial şi tot acolo petrece ultima noapte pe teritoriul României Alexandru Ioan Cuza, în drumul său către exil. Preţul camerei pe timpul verii era de 15 creiţari, iar iarna era 30.
Logodnica lui Napoleon şi ghiuleaua din Centrul de Cultură
În mijlocul pieţei se află monumentul Sfintei Fecioare Maria şi al Sfântului Nepomuk, ridicat în memoria victimelor ciumei din 1738. Statuia a fost comandată de primarul Peter Solderer. „Monumentul este amplasat din anul 1756 în faţa primăriei vechi, mutat apoi în 1856 de către Franz Josef, pentru a face loc unui obelisc închinat soldaţilor austrieci, care s-au jertfit în revoluţia din 1848 (Coloana Fidelităţii – n.r.). Tot acolo se află casa comandantului, în care a stat Jeanette D’Honrath, soţia comandantului cetăţii. A fost unica logodnică a lui Napoleon, pe când trăia la Berlin, şi ajunge în Timişoara în jurul anului 1823, unde şi moare, fiind îngropată în biserica franciscană, care ulterior a fost bombardată în timpul revoluţiei de la 1848, motiv pentru care mormântul ei este mutat în cimitirul din Rusu Şirianu”, spune Hrenoschi. Mănăstirea Franciscană este astăzi Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Timiş. În zidurile ei se mai află o ghiulea, în partea dreaptă a intrării, la etajul I, rămasă acolo din timpul asediului revoluţionarilor maghiari din 1848. În această clădire a fost elev scriitorul Ioan Slavici, care alături de Mihai Eminescu se plimba prin Piaţa Libertăţii, atunci când acesta însoţea trupa Pascaly. În Piaţa de Paradă mai-marii zilei stăteau pe trerasa casinoului, iar trupele din piaţă defilau spre Muzeul Banatului pe strada Lucian Blaga –unde se află locul în care a locuit creatorul primei geometri neeuclidiene. Janos Bolyai, clădire marcată de altfel cu informaţii despre eveniment.
Prima farmacie de campanie şi construcţia primăriei vechi
La intrarea în Piaţa Primăriei Vechi pornea către actualul Fabric prima linie de tramvai cu cai din Timişoara. Tot în această piaţă a primăriei se afla şi sediul Băncii Albina la un moment dat, bancă ce a finanţat venirea populaţiei din Transilvania în Banat, formându-se localitatea Albina. În Piaţa Libertăţii apare , în 1727, prima farmacie de campanie. Primăria Veche iniţial era primărie germană, din 1782 devine primărie generală a oraşului. Construcţia începe în 1731, la solicitarea coloniştilor germani care îşi doreau o primărie, ea având această funcţie – primăria cetăţenilor germani veniţi în Timişoara, ca mai târziu să devină primărie veche a oraşului, la 1781, devenind primăria oraşului liber regal Timişoara. „Actuala faţadă a fost construită la 1853, după ce la 1848 a fost bombardată de către revoluţionarii maghiari. În faţa primăriei au fost instalate două tunuri încărcate, în perioada 1848-1849, pentru a împiedica populaţia oraşului să întreprindă „gesturi necugetate”. Tunurile nu au tras niciodată. În schimb, în decembrie 1989, în această piaţă s-a tras cu muniţie de război. Pe frontispiciu se observă imaginea unei porţiuni din zidul Timişoarei turceşti, zidul sub formă de paslisadă este întrerupt de poarta Prinţului Eugen, care se găseşte nu departe de spitalul militar. În 1949 primăria oraşului se mută în actuala locaţie”, spune Hrenoschi.
Sală de bal în primărie
În anul 1753, în Primăria Veche funcţionează o sală de bal. Practic, în sala de consiliu a primăriei. Înfiinţarea în sediul primăriei vechi a unei săli de bal este motivată de faptul că în Timişoara existau multe localuri, cârciumi destinate mai ales soldaţilor, iar elita burgheză a oraşului nu avea un loc pentru petreceri decente. Stilul arhitectural este ecleptic, cu elemente clasiciste specifice perioadei de mijloc secol XIX. Poarta prinţului Eugen se află vizavi de spitalul militar, unde era casa prinţului Eugen.
sursa foto: Colecţie Octavian Leşcu
