Comisarul-şef Marcel Crăciunescu a adus un suflu nou în Poliţia Rutieră Timiş. Numit şef în noiembrie 2012, Crăciunescu a schimbat placa cu subordonaţii, iar rezultatele au început să se vadă imediat. Şeful Poliţiei Rutiere Timiş povesteşte cum a reuşit să-i apropie pe rutierişti, cum se bate pentru fluidizarea traficului din Timişoara, dar şi cum a adus Timişul pe primul loc în ţară la indicatorii de performanţă.
În urmă cu un an, când aţi preluat şefia Poliţiei Rutiere Timiş, aveaţi trei priorităţi: creşterea siguranţei traficului, reducerea numărului de accidente grave şi o mai bună colaboarea între formaţiunile şi birourile de la rutieră. În ce măsură aţi reuşit să vă atingeţi obiectivele?
Eu spun că am reuşit în mare măsură. Când am preluat serviciul rutier, în noiembrie 2012, aveam creşteri negative la toţi indicatorii de performanţă, accidente grave, număr de morţi şi de răniţi grav, faţă de anul precedent. Timişul se afla sub locul 20 în clasamentul pe ţară. Acum pot spune cu satisfacţie că împreună cu colegii mei am reuşit ca încă din primele trei luni să ne clasăm pe locuri fruntaşe în topul naţional. La jumătatea lui 2013 am ajuns pe primul loc pe ţară la toţi indicatorii de performanţă, poziţie ce am reuşit să o menţinem până în acest moment.
Ce înseamnă acest lucru în cifre?
Faţă de acceaşi perioadă a anului trecut, avem cu 52 de accidente mai puţin, de la 202 la 150, la numărul de morţi avem minus 13, de la 59 la 46, iar la răniţi grav, de la 176 la 121, minus 55. Aceste cifre ne plasează pe primul loc pe ţară.
Cum aţi reuşit să ajungeţi la aceste performanţe?
A fost o muncă fantastică. Soţia chiar îmi sugera să îmi iau un pat la serviciu şi să dorm aici. Vin primul dimineaţa şi plec ultimul acasă. La lucru mă prind colegii din toate cele trei schimburi. Şi cei care intră la lucru la 6.30, şi cei ce vin la 22.
Sunteţi genul de şef dur, aţi pus biciul pe angajaţi?
(râde) Nu, în niciun caz. Am încercat să colaborăm ca într-o mare familie, am încercat să realizez o apropiere între toţi angajaţii. Nu am vrut să mai existe relaţia şef-subordonat, ci o relaţie de respect reciproc. O relaţie în care dacă eu dau exemplu că se munceşte şi se poate, atunci şi colegii să încerce să lucreze bine şi performant.
Aţi scos mai mulţi oameni în stradă?
Am folosit foarte mult tehnica. Nu sunt adeptul poliţistului în stradă pe post de indicator, pe post de sperietoare sau altecva. Majoritatea accidentelor de circualţie se produc, evident, din cauza nerespectării regulilor de circulaţie, dar elementul drum, marcajele necorespunzătoare, indicatoarele contează enorm. Pe DN 6, la intrarea în Timişoara, în apropierea „Hotelului 2000″, aveam foarte multe accidente mortale. Veneau dinspre Ghiroda şi nu mai mergeau până la prima intersecţie, unde aveau dreptul să întoarcă. Întorceau, pur şi simplu, în loc, de multe ori neacordând prioritate la cei ce vin din faţă. Niciun şofer ce circula regulamentar nu se aştepta la o asemenea manevră, mai ales la o întoarcere peste dublă linie continuă. Puteam pune în fiecare zi echipaje în acea zonă şi nu cred că rezolvam problema. Am montat stâlpi de preselecţie şi din acel moment accidentele au devenit istorie. În sens la Ghiroda, datorită unei semnalizări precare şi a lipsei iluminatului public, aveam săptămânal minim două accidente. Maşinile ajungeau efectiv să se urce pe sensul giratoriu. Am făcut o semnalizare şi o presemnalizare mai agresivă, din nou cu înţelegerea administratorului drumului. De atunci au dispărut accidentele.
Care sunt locurile predilecte unde se produc accidente în Timişoara?
Trecerea de pietoni de la Colegiul Bănăţean este cea mai pericuolasă din oraş, cea de pe bulevardul 16 Decembrie. Am montat calmatoarele de trafic în ambele sensuri de mers şi din acel moment nu am mai avut niciun accident.
Sunt mulţi care vă înjură pentru calmatoare…
Mda… Dacă oamenii ar fi mult mai atenţi, nu am mai pune acele calmatoare. Am ajuns însă la concluzia că, din păcate, nu putem altfel reduce fenomenul accidentelor pe trecerea de pietoni. În curând vom ridica acele calamatoare şi îmi e groază de câte accidente vom avea pe trecerile de pietoni, chiar din momentul ridicării calmatoarelor, undeva la începutul lui noiembrie. În noiemnbrie-martie explodează accidentele de circuaţie pe trecerea de pietoni. Victime sunt, de regulă, copii, de obicei în intrevalul orar 7-9, când se deplasează spre unităţile de învăţământ, dar şi persoanele vârstnice.
Traficul în Timişoara este de multe ori sufocant. Ce măsuri aţi luat pentru fluidizarea lui?
Chiar astăzi am avut o acţiune cu direcţia tehnică din cadrul Primăriei Timişoara (PMT). Încercăm să scoatem pe cât putem agenţii din intersecţii şi să folosim semafoarele inteligente, camerele de luat vederi, pe care administatorul drumului le are în intesecţiile importante din Timişoara, în număr de 43. Aceste semafoare pot face diferenţa între autovehiculele stocate la semafor. Dacă, de exemplu, la un semafor sunt doar două autevechicule, iar la altul sunt şase-şapte, se va face automat verde unde sunt mai multe maşini care aşteaptă. Am mărit timpii de verde la intersecţia de la Podul Mihai Viteazul, pentru a putea prelua traficul dinspre primărie şi Catedrală spre zona Bălcescu, având în vedere că dinspre UVT traficul este oprit. Traficul se strangula pe pod. Timpul pentru verde era reglat pentru situaţiile în care dinspre UVT pe Pârvan se circula pe ambele sensuri. Am căzut de comun acord să modificăm timpii. Împreună cu cei de la PMT am mai făcut o propunere care s-a aprobat. La intesecţia Bulevardul Regele Ferdinand dinspre PMT peste pod s-a permis virajul la stânga, pe Tudor Vladimirescu, lucrându-se la timpii de aşteptare ai tramvaielor, pentru a nu se intersecta cu cei ce virează la stânga. În două săptămâni maxim, şoferii se vor obişnui şi cu timpii de semaforizare modificaţi de la Mihai Viteazul şi cu acest viraj la stânga. Încercăm tot felul de soluţii.
Aţi acţionat pe baza sugestiilor timişorenilor?
Da, au contat şi acestea, invităm toţi şoferii să ne facă sugestii. În fiecare joi avem un ofiţer din partea biroului rutier care merge la Comisia de Circulţie de la Primăria Timişoara, comisie unde se iau toate deciziile în ceea ce priveşte semnalizarea pe orizontală şi verticală a oraşului.
Mulţi spun că semnalizarea pe verticală în Timişoara este exagerată. Ce părere aveţi?
Există foarte multe discuţii pe această temă. Am stabilit împreună cu reprezentanţii PMT şi am constituit o comisie ce va verifica acest aspect, urmând ca acolo unde se constată că s-au folosit mai multe indicatoare decât prevăd normele legale, să le ridice administratorul drumului, să le stocheze şi să le montăm în altă parte, unde necesităţile impun. S-a şi făcut un calcul şi s-a decis să nu se mai cumpere alte indicatoare, să nu se mai investească. Pur şi simplu, să le luăm dintr-o parte şi să le mutăm unde este nevoie de ele. Această comisie face verificări până la sfârşitul anului.
La Timişoara, multe semne sunt acoperite de vegetaţie, sunt furate sau, pur şi simplu, montate aiurea. Aţi luat măsuri în acest sens?
Am trimis rapoarte săptămânale de informare vizavi de vegetaţia ce acoperă indicatoarele de circulaţie. Este o chestiune ce poate genera grave accidente rutiere. De asemenea, trimitem rapoarte săptămânale PMT cu privire la lipsa de indicatoare, unele sunt întoarse de răuvoitori sau sunt furate. Chiar astăzi am ridicat o altă problema în comisia de circulaţie. Concomitent cu ridicarea calamatoarelor, ar trebui montate semnale luminoase intermitente, de culoare galbenă, la toate indicatoarele de trecere de pietoni. Începând cu trecerile de pietoni din jurul şcolilor şi terminând cu cele din cele mai îndepărtate zone ale oraşului. Avem promisiuni că acestea se vor realiza.
În vară aţi avut campanii în forţă ce-i vizau pe motocicliştii vitezomani. Ce rezulate aţi avut?
În primul rând, v-aş spune că am avut o surpriză deosebit de plăcută cu asociaţiile de motociclişti. Am avut cinci întâlniri în acest an, la sediul IPJ, cu liderii acestor asociaţii de bikeri şi am înţeles care este diferenţa între un motociclist legitimat şi un vitezoman ce sfidează regulile de circuaţie pe drumurile din Timişoara. Ultimii nu au nimic de a face cu bikerii şi aceştia nu îi recunosc de colegi. Le-am acordat sprijin în toate manifestaţiile lor. Le mulţumesc că s-au comportat civilizat. Acum câţiva ani, la astfel de manifestări, se traversa pe roşu chiar cu poliţia antemergător şi se ajungea la situaţii penibile. Au fost mari probleme, de această dată, am avut mai multe marşuri şi toate s-au desfăşurat impecabil. Pe cealaltă parte, recunosc, am intervenit în forţă la multipele sesizări ale cetăţenilor atât pe numărul de urgenţă, cât şi la dispeceratul nostru. Atât ziua, cât şi noaptea, cetăţenii erau deranjaţi, recunosc, şi eu mă număr printre ei, de zgomotul asurizitor al vitezomanilor, care nu au nimic de a face cu bikerii. Am reuşit să ţinem sub control toată vara această categorie. A fost un joc de-a şoarecele şi pisica, în care cred că am făcut faţă cu brio.
Vom putea bea o bere înainte de a ne urca la volan?
Conform Noului Cod Rutier, care ar putea intra în curând în practică, putem circula fără repercusiuni, cu o aloolemie de 0,2 la mie… (râde) Nu pot să spun aşa ceva. Valoarea alcoolemiei depinde de foarte multe lucruri, de greutate corporală, de organism, de tipul de bere băută, de starea fizică pe care o ai în acel moment. Nu pot da nicio garanţie în acest sens. Eu consider că este bine că s-a scăzut pragul infracţiunii penale de la 0,8 la mie la 0,5 la mie.
Care este cea mai frumoasă amintire de când sunteţi şeful Poliţiei Rutiere Timiş?
Am vrut o apropiere mai mare între colegi. Prima astfel de coeziune a avut loc în decembrie 2012, când ne-am adunat cu familiile şi a ieşit o chestie frumoasă, fără precedent de la revoluţie încoace. Unii dintre poliţişti s-au întâlnit pentru prima oară în viaţă, deşi, poate, în ultimii 10-15 ani au vorbit de nenumărate ori la telefon, din toate colţurile judeţului. A fost o evaluare urmată de o petrecere, în care am vrut să ne cunoşatem între noi. Şi a funcţionat. Relaţiile umane s-au consolidat, colegii abia aşteaptă să aibă loc următoarea întâlnire, din decemebrie.
