Muzeul de Istorie, Etnografie şi Artă din Lugoj şi-a îmbogăţit patrimoniul cu două piese etnografice deosebite: o ladă de zestre şi o baniţă, donate de o persoană inimoasă din Bocşa Română. „Cu toate că trecem printr-o perioadă de criză, în repetate rânduri oameni inimoşi şi responsabili au donat Muzeului din Lugoj o serie de obiecte de patrimoniu de o valoare etnografică deosebită. De data aceasta este vorba de domnul subinginer Ioan Ticula, din Bocşa Română, care a donat muzeului o frumoasă ladă de zestre şi o baniţă, piese ce provin din casa părintească a acestuia, situată în localitatea Coşteiu de Sus (comuna Margina). Îi mulţumim pentru gestul făcut. De departe, dintre cele două piese, cea mai importantă este lada de zestre ce a aparţinut bunicii acestuia dinspre tată, Eva Ticula, realizată undeva la începutul secolului trecut. Lada de zestre este un element important al mobilierului tradiţional din Banat, având un loc aparte între obiectele ţărăneşti realizate în tehnica dulgherească. Aproape dispărută azi din inventarul gospodăriilor moderne, lada de zestre tronează încă la loc de cinste în casele bunicilor, aducându-ne nouă, tuturor, poveşti şi amintiri dintr-un alt timp, despre alţi oameni, despre o lume a satului care, din păcate, dispare încet. La origine, lăzile erau obiecte de mobilier simple, cu destinaţia de a adăposti hainele de sărbătoare ale proprietarilor locuinţei, ca un fel de predecesor al dulapului. Cu timpul, s-a creat un tip special de ladă, căreia i s-a adăugat o valoare simbolică: lada de zestre a fetei pregătite pentru măritiş. Lăzile de zestre adăposteau odinioară cele mai de preţ bunuri ale familiei: zestrea miresei, hainele de sărbătoare, bijuteriile, banii, etc. O perioadă îndelungată de timp, în toate comunităţile rurale, lada de zestre a fost centrul atenţiei locuinţei, demonstrând hărnicia, mândria femeilor şi bogăţia familiei. Obiectul de mobilier era aşezat în marginea laviţei sau la capătul patului, cadrând în stilul estetic al locuinţei. Dincolo de utilitate, lada de zestre avea şi valoare decorativă. În funcţie de starea materială a proprietarilor, lăzile erau decorate special, fie cu incrustaţii, fie, în ultimul secol, pictate sau ferecate chiar şi în metale preţioase. Prezentă în toate casele ţărăneşti până aproape de a doua jumătate a secolului trecut, lada de zestre a ajuns, astăzi, să fie extrem de rar întâlnită. O mai găsim în casele bătrânilor şi, la loc de cinste, în muzeele de etnografie”, a declarat Razvan Pinca, directorul muzeului lugojean, amintind şi faptul că această donaţie a ajuns la Lugoj cu sprijinul profesorului Constantin-Tufan Stan, care a avut amabilitatea să transporte lada cu maşina personală.
