Un cunoscut post de radio românesc a demarat, anii trecuţi, o campanie de încurajare a lecturii, cu sloganul „Cine nu citeşte e prost”. Adaptând o asemenea deviză sofistică şi instigatoare la ură şi snobism, am putea spune „cine nu citeşte autori bănăţeni nu e bănăţean”. Astfel, ar fi cazul se ne punem o întrebare esenţială: ce titluri din literatura autohtonă se pot citi cu plăcere şi sunt musai de citit de către orice bănăţean care se respectă?
Neîndoios, Banatul nu duce lipsă de scriitori, fie ei în viaţă sau trecuţi la cele veşnice. Şi totuşi, scriitorii bănăţeni sunt în cea mai mare parte ignoraţi şi de programele şcolare, şi de făuritorii istoriilor literare la nivel naţional. Nici în topurile vânzărilor de carte, subţiri de felul lor, nu se regăsesc prea mulţi scriitori din „fruncea” României. Să se scrie oare mult şi steril în Banat? Sau oamenii de litere nu-şi ştiu promova marfa? Verdictul rămâne la latitudinea cititorilor, cei mai aspri şi mai importanţi critici. Dar, de bună seamă, pentru a da un verdict, trebuie să citim. Ce anume? La această din urmă întrebare au răspuns trei profesionişti în domeniul livrescului bănăţean: Cornel Ungureanu – critic literar şi preşedinte al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor, Tudor Creţu – scriitor şi director al Bibliotecii Judeţene Timiş şi Robert Şerban – jurnalist, scriitor şi director editorial al Editurii Brumar.
.jpg)
Recomandările lui Cornel Ungureanu
Cum una dintre îndeletnicirile actuale ale sale este tocmai istoria literară a banatului, Cornel Ungureanu nu a ezitat niciun moment când a fost vorba despre recomandări. Singura problemă a fost imposibilitatea menţionării tuturor recomandărilor sale într-un spaţiu atât de mic. „În primul rând, sunt cărţile tradiţionale, clasice. Cărţile care exprimă, într-un anume fel, Banatul şi istoria lui. Evident, Virgil Birou – ‹‹Lume fără cer››, poeziile lui Ion Stoia Udrea, cărţile importante ale lui Eftimie Murgu. Lucrări importante care ţin de o istorie culturală pe care trebuie să o avem în vedere mereu. A doua serie de cărţi sunt ale autorilor mai apropiaţi de noi. Sunt seriile de poezii ale lui Şerban Foarţă, de la texte pentru Phoenix, până la opere pe care le-au publicat editurile din Bucureşti, Iaşi şi Chişinău. Poeziile lui Eugen Dorcescu, romanele lui Paul Eugen Banciu, multe şi importante, definitorii pentru Timişoara de ieri şi de azi, ca şi romanele lui Ion Marin Almăjan. Trebuie menţionată o carte capitală, apărută în 1990, ‹‹Femeia în Roşu››, a lui Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş. Aş insista asupra numărului de cărţi importante, antologii, traduceri, realizate de Fundaţia A Treia Europă. Cărţi importante sunt ultimele apariţii ale lui Radu Pavel Gheo. Nu putem să nu revenim asupra scriitorilor fundamentali, germani, maghiari, sârbi, slovaci, care au scris despre Timişoara şi despre Banat. Cărţi importante, unele traduse, altele care ar trebui traduse. Fără îndoială că în Geografia literaturii române, volumul al patrulea, al meu, mă ocup mai pe larg de acest subiect. Cărţi uşor de citit sau de luat în concediu sunt cele poliţiste. Cel mai bun autor de romane poliţiste din Banat este Nicolae Mărgeanu. Cărţile lui despre Timişoara trebuie reeditate şi recitite”, spune Cornel Ungureanu.
.jpg)
Recomandările lui Tudor Creţu
Din calitatea de director al Bibliotecii Judeţene Timiş, Tudor Creţu recomandă mai degrabă poezii ale autorilor bănăţeni. Iată câteva dintre recomandările sale şi pledoaria care le însoţeşte: „Timişoara… Ce-ar fi, dac-ar putea fi, fără scriitorii şi cărţile care o (re)întemeiază perpetuu? Textele pentru Phoenix, de Şerban Foarţă, sunt, de mult, un soi de refrene instinctualizate, care sonorizează o vârstă a oraşului şi care, la rândul lor, au fost ‹‹sonorizate›› şi de către galeria lui Poli. Mai e apoi, Nobleţea din aer (volum de poezii de Eugen Bunaru), în care străzile vechi devin o lectură în sine. Vrând-nevrând, trăieşti, de fapt, în „oraşul din cap”, într-o realitate care ţine de poezia locului. Scriitorii sunt personaje definitorii ale urbei. Mi-l aduc aminte pe poetul Dan Emilian Roşca, cu ale sale Oceane, ocheane, ocazii, rătăcind, îmbrăcat în negru, după o noapte de scris, pe Gheorghe Lazăr. Eram vecini, îmi recita, în faţa fostei alimentare, versuri de „pohet”, cum îl gratulase cândva Gellu Naum, cât se poate de adevărat. Dar nu pot uita cărţile celor pe care nu i-am cunoscut: Ion Monoran, Gheorghe Pruncuţ, Adrian Derlea – poeţi. Mehala celui din urmă e unul dintre cele mai credibile toposuri timişorene. Volumele sale – Apa regală, Clipa imperială – ar trebui, urgent, recitite.”
Recomadările lui Robert Şerban
Mult mai succint, poate şi pentru a nu speria posibilii cititori începători, Robert Şerban recomandă trei titluri recent apărute. Prima recomandare este o antologie de poezii apătură de la Editura Brumar: „Bijuteriii din Piaţa Abundenţei”. „Este povestea generaţiei ’90 din Banat. Cuprinde poezii scrise de 20 de autori, poezii de foarte bună calitate. Merită citită, dintr-un partizanat local, chiar şi de cei care nu citesc de obicei poezie. Imposibil ca din 20 de autori să nu se găsească unul pe placul oricărui cititor”, spune Robert Şerban. A doua recomandare este ‹‹Zaira››, de Cătălin Dorian Florescu. Originar din Timişoara, scriitorul trăieşte în Elveţia, însă scrierile sale sunt încă acorate în realitatea timişoreană. Personajul principal al romanului ‹‹Zaira›› este chiar un timişorean. Şi, în fine, cea de-a treia recomandare este cartea lui Cornel Ungureanu despre Petre Stoica, apărută de curând: Petre Stoica şi regăsirea Europei Centrale. O carte excelentă, în viziunea lui Robert Şerban, numai bună pentru oricine vrea să înţeleagă o personalitate marcantă a culturii bănăţene.
