alpe Gallery va organiza marţi 17 iulie, de la ora 19, vernisajul expoziţiei de pictură şi obiect Marius Burhan – De la suprafaţă la volum – construcţia spaţiului prin obiect. Va prezenta criticul de artă Alexandra Titu. Expoziţia rămâne deschisă în perioada 17 – 28 iulie 2012, de marţi până sâmbătă, între orele 17 – 21.
„Pentru pictura europeană, reducţia spaţiului concret în bidimensionalitatea ireductibilă a picturii a constituit una dintre provocările constante. Negocierea între mirajul senzorial al unei profunzimi iluzorii şi afirmarea unei platitudini declarate, în care orice truc al volumetrizării este exclus sau explicitat, a definit de la primul nivel de lectură, atitudinea momentului cultural şi artistului faţă de realitate şi imagine, şi faţă de relaţia dintre senzorialitate şi conceptualism, dintre nevoia de concret (iluzoriu) şi semnul sublimat. Marius Burhan – pictor al generaţiei lansate în primul deceniu al noului secol – reactualizează, în contextul unei foarte actuale presiuni a noilor figurativisme pentru care discursul pictural (ca şi cel analogic sau digital) slujesc iluzionismul şi narativitatea, acea tradiţie a modernismului care a pulverizat sistemele reprezentării mimetice şi a denarativizat nu doar artele vizuale ci şi artele definitoriu narative,” spune Alexandra Titu.
Pornind de la pictură – unul dintre cele mai tradiţionale mediumuri şi genuri, el caută ca pe un experiment continuu, ca pe o explorare riguroasă, resursele unei spaţializări care mai curând se explică ca proces al metaforizării decât se expune ca rezultat misterios al ei. Realitatea concretă este indicată ca referinţă deja filtrată cultural (chiar când elemente figurative sunt introduse contrapunctic în imagine), şi nu situată ca finalitatea reprezentării. Această spaţializare e construită prin juxtapunerea de ecrane plane, reciproc transparente care presupun prezenţa mediatoare a unei distanţe indicate conceptual. Acest spaţiu care nu se construieşte în profunzimea iluzorie a tabloului tinde, după parcurgerea mai multor experienţe practice, în care intuiţia şi programul riguros al abstractizării se substituie sau converg, spre ieşirea din bidimensionalitate, înaintând în a treia dimensiune, prin aglomerări de substanţă sau prin tensiuni geometrice.
„Primele apeluri la colaj, care se extind în afara picturii – ca şi, de altfel, încărcarea pastei ca un relief deja tactil – continuă firesc cu emergenţa formei în spaţiul real, ca obiect autonom dar îndatorat câmpului strategic şi chiar problematic al picturii, care continuă să îl contextualizeze chiar şi atunci când se confruntă independent cu ambianţa spaţiului extern operei de artă. Obiectele materializează forme şi relaţii formale deja prezente şi analizate în pictură. Structurile articulate abstract, pe baza figurilor geometrice distorsionate sub presiunea modelelor de operare ale unui hazard necesar evitării stereotipiei industriale, sunt realizate din materiale diverse care sunt reţinute în baza valorilor lor picturale, tipologiei suprafeţelor, calităţilor cromatice şi responsivităţii la tehnici de prelucrare ce valorizează, accentuează şi diversifică picturalitatea lor iniţială. Întreg proiectul articulat din mai multe proiecte subordonate urmăreşte un demers logic, al analizei limbajului expresiv, riguros consumat în arealul tehnicităţii artistice, ca bază a elaborării limbajului expresiv care să susţină semantica autonomiei estetice. Artistul urmăreşte să expliciteze resorturile şi etajele de semnificare ale „purei vizualităţi”. Aderenţa la neonarativismul stilurilor actual narative poate fi plasată în narativizarea abstractă a procesului de devenire de la planul picturii la tridimensionalitatea materializată – consistent substanţial, şi care atinge, în final, o conceptualitate senzualizată – prin efectele unei senzualităţi abstracte,” a adăugat Alexandra Titu.
