Deputatul l-a prezentat pe Mitropolitul nostru în câteva cuvinte care au concentrat spiritul acestuia, vorbind despre numeroasele acte de caritate pe care ÎPS Ioan le face: “Excelenţa Sa se preocupă zilnic de familii sărace şi de oameni nevoiaşi; de când a păşit în Catedrala din Timişoara, aceasta este arhiplină de oameni care doresc să-l asculte”.
Mitropolitul Banatului a vorbit apoi despre tema aleasă, Unitate prin credinţă şi cultură, despre momentul pe care-l trăim azi, “100 de ani de când Carpaţii nu ne-au mai despărţit şi cerul îl avem de atunci împreună”.
“Prima cifră pe care am învăţat-o la aritmetică a fost 1, concretizată printr-o liniuţă şi un beţişor de salcie. Apoi, celelalte cifre se aclătuiau dintr-un mănunchi. 1 era cel mai sărac, mai mic. Voi înţelege mai târziu că iubirea transcede aritmetica şi că UNU sau UNA sunt mai profunde decât cele ce urmează în cartea de aritmetică. UNUL uneşte şi iubeşte. 2 sau 3 , de multe ori împart şi dezbină. Hristos s-a rugat ca toţi să fie UNA. Hristos binecuvântează unitatea şi îi dă numeralului 1 conotaţie majoră în care iubirea transcede cifra”, a spus ÎPS Ioan al Banatului.
În discursul său, Mitropolitul nostru a subliniat că realizarea unităţii unui popor nu este doar rezultatul unor acţiuni politice, militare şi diplomatice, ci este şi rodul rugăciunii lui Hristos şi al fiilor unui neam, iar în acest proces de unire a românilor îi vedem implicaţi pe cei mai luminaţi fii ai ei, dar şi oamenii bisericii.
“Substanţa unirii unui neam dă substanţă spaţiul geografic, apoi fiii acelui neam. La baza unităţii unui neam stau şi iubirea, cultura, limba, graiul, toate acestea generând conştiinţa unităţii de valoare divino-umană. Unitatea se află într-o dinamică permanentă. (…). Românii nu au semănat niciodată sânge în alte ogoare vecine pentru a-şi extinde spaţiul existenţei sale. Cultura nu înseamnă sânge, ci iubire, limbă şi grai. În timp, trupul ţării a fost frânt, pentru că era dulce. Au fost trasate graniţe prin inima ţării, pe crestele Carpaţilor (…), dar străinii nu au putut trage graniţă prin spiritul românesc şi prin inima românilor. În urmă cu 100 de ani ajunsesem toţi acasă, sub acelaşi cer binecuvântat de Dumnezeu. Iată, Hristos, după Cina cea de Taină s-a rugat şi pentru români şi ne-a prins şi pe noi în rugăciunea Sa”, a adăugat ÎPS Ioan al Banatului, care a amintit şi de faptul că “sora Bucovina” este încă departe de sânul patriei-mame.
“Rostirea lui Eminescu despre hotarele României va rămâne peste veacuri şi transcede orice tratate de delimitare a spaţiului nostru românesc, chiar şi Tratatul sârmei ghimpate de pe Prut. (…). Eminescu este permanentul ministru de externe al României. Dacă spaţiul geografic a putut fi afectat de istorie, spaţiul cultural nu a putut fi modificat. Cultura consfinţeşte spaţiul geografic, căci prin cultură nu se pot trage frontiere. (…). Cultura şi Limba română sunt cei mai de seamă grăniceri ai spaţiului nostru românesc. Acea UNA cultură şi acea UNA limbă au generat o Românie Mare, graiul nostru românesc este unica mantie care stă pe umerii neamului românesc. Limba este potirul sacru al românilor. Să nu întinăm ceea ce a binecuvântat Dumnezeu, graiul românesc. Glie, grai şi credinţă, reprezintă zestrea moştenită de la părinţi. O mai avem, mai este a noastră? Să fim şi noi uniţi şi să veghem la hotarele ţării şi ale culturii româneşti”, a mai spus Mitropolitul Ioan al Banatului în prezenţa a peste 500 de persoane.
“Suntem aici, un Parlament. Să ne pronunţăm, să adoptăm legea prin care se stipulează ca România să rămână creştină! (…). Nu vă daţi inima nimănui decât lui Dumnezeu şi să nu bată decât pentru ţară. “, a conchis ÎPS Ioan al Banatului.
Comentarii
comentarii
