În localitatea Giarmata, pe o suprafaţă de 6 mii de metri pătraţi, tânăra Cătălina Bunescu a pus la punct, pe scheletul unei vechi construcţii din 1923 aflată într-o stare avansată de degradare, una dintre cele mai moderne mori din judeţul Timiş şi unica din localitate.
Deşi lucrările de retehnologizare şi modernizare au fost finalizate într-un an, infernul birocraţiei tipice româneşti a mai adăugat doi ani întârziere şi abia în luna martie 2014 a fost inaugurat obiectivul. Două milione de euro a costat întreaga lucrare, jumătate din bani fiind atraşi de la Uniunea Europeană.
„Un secret al măcinării este umezirea grâului. Bobul trebuie în prealabil umezit, apoi trebuie să stea 24 de ore la maturare. Apa intră în coajă şi îl înmoaie. Abia atunci se bagă grâul în moară. Dacă nu îl umezeşti uniform, bobul se arde, devine aspru şi dă un aspect mai închis al făinei. Toate utilajele sunt de înaltă tehnologie, prevăzute cu senzori şi computere, pentru a fi controlată cu exactitate funcţionarea lor. Prima condiţie trebuie să fie calitatea”, a explicat Cătălina Bunescu, unicul administrator.
Capacitatea maximă a morii este măcinarea a 70 de tone de grâu pe zi, în trei schimburi, cu 15 angajaţi. Se pot obţine toate tipurile de făină: 450, 480 şi 550 pentru patiserie, 650 făina semialbă, apoi cea integrală şi neagră, numite aşa în funcţie de procentul de cenuşă conţinut.
„Angajatul nu face nicio muncă fizică, ci numai supraveghează utilajele, fiindcă totul este mecanizat. Muncă fizică se face numai la încărcatul şi la căratul sacilor, dar şi aici foarte puţină. Sacul cade singur pe bandă, angajatul numai îl coase după ce se umple cu făină, apoi sacul este dus de bandă până la paletă, este luat cu motostivuitorul şi dus în depozit”, a explicat Virgil Bunescu, tatăl Cătălinei, sprijinul ei de nădejde.
Cei doi, tată şi fiică, lucrează împreună peste 2000 de hectare, unde cultivă toate cerealele şi au un obiectiv îndrăzneţ. „Vrem să încheiem un modul cu grâu numai pentru moară”, a conchis Virgil Bunescu.
