Asociaţia culturală „Ariergarda” Timişoara şi Europa Turism organizează o nouă tură prin locurile fascinante ale Banatului, în 13 august. Subiectul ales este fascinant.
Deși traseul cuprinde cel mai popular drum de cunoaștere a Banatului, adică circuitul Timișoara-Băile Herculane-Orșova-Moldova Nouă, aproximativ 450 km. Traseul este cunoscut și sub denumirea licențioasă de „Ringul mare bănățean” al grupului Equilibrium. „Noi vă vom prezenta acest ring altfel decât poate că îl știți”, spune Ioan Gropşian, din cadrul Ariergarda.
Tura este pe de o parte o călătorie în epoca perucilor și a turbanelor, care își țin săbiile încrucișate, dar și o călătorie în inegalabila lume geologică a clisurii. Practic vom cunoaște un Banat, care atunci în sec. al XVIII-lea se zvârcolea între a rămâne parte a Imperiului otoman, adică într-o toropeală ca în zilele de vară, atât de plăcute pisicii de Angora, cât şi păcurarului pitit la umbra slabă a vreunui salcâm, și între a trece la o rigoare la început contestată, iar mai apoi înțeleasă și adoptată până la detaliu, aceea a neamțului. Aşa că după o vară fierbinte, din toamna imediat următoare, bănăţenii ocupați de austrieci s-au trezit la lucru în Austria, fără să fi dorit, fără să se fi gândit, fără să se fi pregătit şi fără a-şi mişca măcar cu un pas boii din avlie spre vest. Și iată că vechiul supus otoman din Banat a devenit noul supus austriac, încercând să se obișnuiască cu Europa, ridicându-se cu greu la nivelul ei. „Iată cât de actual este subiectul expediţiei noastre. Comparând cele două formule de administrație, desigur că formula orientală ne-ar fi plăcut mai mult. La urma urmei turcul se instaurase destul de bine în Banat, caimacul, trandafirii şi şerbetul miroseau bine pe străzile de lemn ale cetăților. Dar totuși, parcă apartenența la o lume creștină însemna altceva”, explică Gropşian.
Pe de altă parte, tura vă va prezenta un loc unic în Europa, Peștera fortăreață Veterani cu Clisura Dunării, pusă în evidență de calcarele ce străbat Banatul montan de la nord la sud. „Vom descifra împreună ce înseamnă pe viu povestea unei mare cute tectonice, anume așa-numitul sinclinal Reșița-Moldova Nouă. Nici o călătorie prin Banat nu va fi mai frumoasă ca aceasta, pentru că ce este mai frumos decât să vorbim şi să citim despre o ţară în care vârfurile munţilor au văzut împăraţi, iar râurile aduse la albie nouă au dat pământuri noi. Ce este mai frumos decât să vorbim şi să citim despre o ţară unde prin muncă cu folos faţa ei s-a schimbat în bine. Ce este mai frumos decât să vorbim şi să citim despre o ţară unde cărţii i s-a dat cea mai mare importanţă”, spune Gropşian.
Scriitorii Daniel Vighi şi Viorel Marineasa, cu pricepere, vor evoca prin lectură la faţa locului fapte petrecute în chiar locurile respective, reînviind o atmosferă şi o realitate istorică din vremea conturării Europei moderne în Balcani. De asemeni vă vor fi prezentate cărţi editate de Editura Ariergarda.
Vor fi vizitate următoarele locuri: Caransebeș (Cazarma Regimentului de graniță valaho-ilir), Slatina Timiș (câmpul de bătălie numit Câmpul Fomii și biserica catolică cu deosebita ei poveste), biserica ortodoxă din Mehadia (unde odihnește cronicarul Banatului Nicolae Stoica de Hațeg), peștera-fortăreață Veterani din Cazanele Mari (unde se va ajunge cu șalupa pe Dunăre și unde de-a lungul timpului sau dat multe lupte importante), Șvinița (cu semnificația vârfului Trescovăț în lumea neolitică în lumea ), Coronini (cula sau cetatea Sf. Ladislau), Moldova Nouă (varianta mai nouă a anticei Mudava).
Istoria României nu consemnează faptul că mai bine de o sută de ani Banatul a fost câmpul de luptă al războaielor austro-turce, între 1688 şi 1791. Printre nenumăratele bătălii, chiar austriecii au uitat-o pe aceea dată chiar de Eugen de Savoya pentru ocuparea Timişorii în 1716. Ea nu se regăseşte menționată şi nici Timişoara implicit în şirul bătăliilor înşiruite în cel mai vizitat punct din Viena, pe soclul statuii ecvestre a Prinţului Eugen din parcul Hofburg-ului. „Dar « nu-i bai », pentru că noi nu uităm şi asta datorită lui Nicolae Stoica de Haţeg. Dar cine a fost acest om, întrebăm azi, care din capul veacurilor răscoleşte buna noastră mătcuire în ale Dâmboviţei ape?”, se întreabă în final Ioan Gropșian, din partea Ariergarda.
