România are un destin interesant, într-un veşnic tumult social, politic, economic, iar când interesele externe deveneau efervescente, chiar militar. Când nu aveam de luptat cu turcii ori tătarii, se băteau iobagii cu boierii Bizanţului ori cu nobilii Habsburgului şi tot aşa, până în anii 1990. Credeam că după Decembrie „89 românii vor avea un destin mai liniştit sub conduceri cu bun simţ, mânate de dorinţa de a face din România un loc de referinţă pentru (cel puţin) Europa, că se va folosi baza industrială şi economico-financiară pentru paşi înainte, pentru că acolo era munca noastră, a tuturor românilor care am suferit cel puţin ultimii 10 ani ceauşişti de foame, frig şi întuneric. N-a fost aşa; conducerile ţării, indiferent cum sau numit preşedinţii sau Cabinetele guvernamentale, dar şi cei care nu erau în respectivele momente la Puterea executivă şi constituiau Opoziţia, au reuşit să creeze bâlciuri şi revolte sociale, numai bune pentru a distrage atenţia populaţiei spre circul din stradă şi să nu urmărească furturile din economie şi distrugerea industriei, pierderea locurilor de muncă sau căpătuielile şmecherilor deveniţi parlamentari, miniştri, preşedinţi. Jocul lor şi interesele lor nu coincid cu nevoile populaţiei, iar acest lucru se vede. Ei îşi dau în cap de faţadă, pentru a-i amăgi pe alegători, dar când vedem (din dosarele DNA care ies la lumină) ce încrengături de relaţii mafiote şi de crimă organizată îşi trăgeau între ei „opozanţii” din PSD, PDL, PNL, PMP şi acronimele majuscule pot continua, mă mir că românii mai pot crede o iotă din ce gargarisesc palavragiii politici şi că mai acceptă să iasă în stradă la vreun altfel de lanţ uman sau miting de apărare a vreunui politician, manifestări de la care se pleacă şi cu ambulanţa, cu capul spart, fără picioare şi fără un ţel de interes general. Pentru ce, în stradă? Pentru cine? Nu este o dovadă de spirit civic, ci de prostie în situaţia actuală, când la Bucureşti se anunţă manifestări PSD-PNL, fiecare apărând
pe cineva sau ceva, respectiv, unii pe Ponta, ceilalţi, dorinţa de a ajunge la guvernare. Înţeleg să ieşi în stradă când ai de apărat interese civice, valori generale, dar nicidecum pentru a apăra politicieni care nu se lasă anchetaţi. Nu ştiu cât de răi sunt cei de la DNA, dar văd că acolo nu ajung să fie anchetaţi şomeri, părinţi care-şi cresc copiii în sărăcie, oameni oneşti, ci doar politicieni sau sateliţi ai lor. Iar când DNA mai scoate la iveală şi „înrudirile” în furtişaguri ale aşa-zişilor duşmani, înţeleg de ce politicienii urăsc atât de mult DNA. Personal, nu aş ieşi în stradă la un astfel de miting pentru a apăra de Justiţie politicieni care şi-au votat o super-imunitate în faţa Justiţiei. Atunci era un moment foarte potrivit în care românii trebuia să iasă în stradă şi să-i împodobească pe nesimţiţii de parlamentari cu Swarovski din ouă şi roşii. Dar nu s-au ivit atunci nici exponenţi ai societăţii civile, nici politicieni curaţi care să-i adune în stradă. În schimb, îi adună acum, ca să-i apere în faţa Justiţiei. Iar prostimea va ieşi.
În acest timp, se trag cele mai funestre sfori pentru ca Moţiunea PNL să pice, iar Guvernul Ponta să rămână la Palatul Elisabeta. Transferul lui Cazanciuc la UNPR cu tot cu Ministerul Justiţiei. Chiar mai poate să creadă cineva că politicienii „macio” se supără cu adevărat între ei? După ce i-aţi văzut scuipându-se, dându-se în judecată, iar apoi pupându-se şi aflând (noi) de la DNA că împleteau frumoase afaceri de milioane de euro-dolari prin spatele norodului? Păi, Ponta, rubedenie cu generalul Oprea, s-au mai ţigănit pe când ministrul Gabriel, şef al unui partid parlamentar care nu a trecut niciodată prin focul buletinului de vot al alegătorilor, îi servea din toate stelele de pe umeri pe Băsescu-Boc. Şi apoi a fost adus ca prim-vicepremier în Cabinetul Ponta. Rămânerea lui Ponta la guvernare – după scutul asigurat şi de votul UNPR-iştilor care nu au permis ca premierul să ajungă la interogatoriile procurorilor DNA – depinde foarte mult de votul oamenilor generalului. Gabriel Oprea declara la Timişoara, nu mai departe de sâmbătă, că „UNPR a votat întotdeauna pentru Justiţie”. Ne-a arătat dovada. A votat împotriva actului de justiţie. Recompensa de la Ponta pentru acest gest (şi pentru votul care va urma pentru Moţiune) este oferirea Ministerului Justiţiei, cu tot cu Cazanciuc. Acest joc mi se pare ca o afacere între bandiţi: îţi dau ministerul, dar să vedem pe cine punem ministru. Cert este că Ministerul Justiţiei va rămâne tot al PSD, în fond, iar generalul Oprea îşi mai poate pune o stea pe umăr, steaua Justiţiei, plăcându-i teribil cum arată când se uită între oglinzi paralele, ca să se vadă în şir ordonat, numai pe el. Troacă de politicieni. Păcat de stele. Dar nici acelea nu mai sunt ce-au fost odată, când erau câştigate pe front. Acum, generalul le acordă telefonic sau prin mail. Au devenit jucării în mâini de păpuşari.
