Oamenii au săpat o fântână cu pompă lângă un copac şi au pus o bancă alături. Era prin anii ’70 şi era mare înghesuială pentru banca respectivă. La lăsarea întunericului, era un loc primejdios de traversat, întrucât nu era niciun bec, iar lumina venea de la lună sau de la becurile din blocuri ori de pe trotuarul principal.
Primele amenajări au venit odată cu ridicarea bisericii ortodoxe, care s-a îngrijit şi de parc, şi de fântână. În urmă cu vreo 15 ani a început şi câteva amenajări mai semnificative: s-au creat locuri de joacă pentru copii, s-au montat bănci, s-au tras trotuare, s-au plantat copaci, s-au pus stâlpi de electrificare, s-a făcut o fântână din marmură şi s-a amenajat una ornamentală. Dar în apa din fântâna ornamentală bălteau peturi şi ambalaje, trotuarele se umpleau de apă la fiecare ploaie şi deveneau impracticabile, iar mulţi brazi s-au uscat.
În această primăvară, primăria a demarat lucrări de reamenajare: s-au planta zeci de copaci de diferite tipuri, sute de butaşi de trandafiri, au fost schimbate băncile deteriorate, s-au vopsit cele existente şi au fost aduse în plus bănci noi, au fost create foişoare, fântâna ornamentală a fost curăţată, iar trotuarele au fost reparate.
Parcul Dacia este unul dintre cele mai aglomerate din Timişoara, iar pentru copii au fost create două zone distincte de joacă dotate cu echipamente corespunzătoare: una pentru copii mici şi una pentru cei mai mari.
{vsig}parcdacia{/vsig}
Comentarii
comentarii
