.jpeg)
Conform Direcţiei Judeţene pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DJA) Timiş, pe baza metodei volumetrice, s-au identificat în aerul Timişoarei 23 de tipuri de aeropoleni. Dintre acestea, trei prezintă cel mai mare pericol alergenic pentru sănătatea oamenilor: ambrosia – 18%, gramineele – 10% şi mesteacănul – 7%.
Pârloagele – pericolul imediat
“Sursa care stă la baza infestărilor cu diferite specii de buruieni sunt pârloagele, de unde sunt transportate pe diferite căi seminţele de buruieni şi în preajma aşezărilor omeneşti. Acestea, prin polenul lor, dăunează sănătăţii oamenilor”, a spus Tiberiu Lelescu, directorul DJA Timiş.
În Timişoara s-au efectuat studii asupra calităţii aerului, urmărindu-se impactul plantelor invazive şi alergofitelor asupra biodiversităţii mediului urban. Perioada februarie – mai este sezonul polenului de arbori şi arbuşti, şi anume: alunul, arinul, mesteacănul; în perioada aprilie – iulie este sezonul polenului de graminee sălbatice: firuţa, timoftica, păiuşul roşu, golomat, vitelar, ovascior, iarba de gazon, iarba câmpului şi al gramineelor de cultură: secara, ovăz, orz, grâu, iar între lunile iulie – septembrie, sezonul polenului de buruieni: ambrozie, măcriş mărunt, pătlagina îngustă, urzica mare şi în special pelinul negru.
Polenul unor arbori – alt pericol pentru timişoreni
Pârloagele, prin vegetaţia pe care o dezvoltă, dăunează culturilor agricole din jur, fiind surse de îmburuienare şi gazde pentru boli şi dăunători, dăunând indirect, prin dijmuirea recoltelor şi, direct, omului, prin disconfortul vizual şi alergen datorită polenului degajat în aer.
Influenţa negativă a pârloagelor pentru culturile agricole învecinate sunt: reducerea cantitativă şi calitativă a recoltelor; îngreunarea îngrijirii culturilor şi a recoltării; creşterea preţului de cost pentru uscarea cerealelor; efecte toxice pentru om şi animal; găzduirea, favorizarea şi transmiterea bolilor şi dăunătorilor plantelor. Rezultă creşterea de la an la an a numărului persoanelor care suferă de alergii. Pe lângă speciile de buruieni, un factor puternic alergen îl constitue şi polenul unor arbori şi arbuşti, care se regăsesc de-a lungul drumurilor, în parcuri, în spaţii verzi, la marginea pădurilor, în faţa caselor. Printre arborii şi arbuştii determinaţi ca alergeni sunt: alunul, arinul, mesteacănul, plopul, salcia şi teiul.
