O alee umbroasă lega acum 150 de ani Piaţa Bălcescu de cartierul Cetate. În dreapta ei, pe 8 200 de metri pătraţi, se aflau serele de flori, grădina şi casa lui Wilhelm Mühle. Este florarul căruia Timişoara îi datorează renumele de oraş al florilor. Povestea Casei Mühle începe în 1866, când Wilhelm Mühle, un tânăr de 21 de ani din Boemia, coboară din trenul care l-a adus la Timișoara și devine, în scurt timp, grădinarul-șef a lui Wenceslas Franz Niemitz, proprietarul celei mai importante florării din oraș. Timișoara acelor ani era un burg imperial, cu străzi iluminate cu gaz, pe care circulau tramvaie trase de cai, funcționa o gară și un port pe canalul Bega, avea o fabrică de bere, distilerii de spirt, o fabrică de cărămidă, câteva bănci, un teatru. Cam în aceeași perioadă, pe actualul Bulevard Mihai Viteazu, la numărul 3, se construiește o vilă elegantă: Casa Mühle. Wilhelm Mühle își deschidă propria afacere cu flori şi intra în posesia casei care îi poartă numele până în ziua de astăzi. Pentru mulți timișoreni numele clădirii ar fi fost obscur dacă nu ar fi fost legat de istoria glorioasă a orașului. Devenit la 12 noiembrie 1884 primul oraș din Europa cu străzile iluminate electric și una dintre atracțiile imperiale, Timișoara ia un avânt economic fără precedent, ce o lansează cu dreptul în revoluția industrială europeană. În 1891, orașul găzduiește o importantă Expoziţie Agricolă, a cărei mândrie era o grădină regală care va fi vizitată de împăratul Franz Joseph și care îl va consacra pe Wilhelm Mühle ca unul dintre cei mai importanți florari ai Europei. Mühle a donat expoziţiei un parc în care a expus nu mai puțin de 300 de varietăţi de trandafiri. Între septembrie 1893 și iulie 1895, el va deveni editorul ediției germane a bilunarului maghiar Ujság Rózsa (1889-1896, editor Ernst Kaufmann). Pentru activitatea sa, florarul timișorean a fost decorat cu ordinul austro-ungar „Crucea de aur de merit cu coroană”. sursa: salvatipatrimoniultimisoarei.ro.
