Ultimul număr din luna decembrie al revistei Banatul (director Vasile Todi) face jurnalul a 17 primării din Banatul Istoric. Este vorba de Ramna, Bata, Giarmata, Caransebeș, Făget, Petriș, Recaș, Ususău, Voiteg, Cenei, Birchiș, Vermeș, Fârliug, Coșteiu, Remetea Mare, Otelec și Moravița. De asemenea, este prezentată și foaia Arhiepiscopiei Aradului. Pe prima pagină a revistei, Vasile Todi scrie în articolul Soțul sărăciei: “La radioul din habitaclul mașinii aflu că Mihail Gorbaciov consideră că Vladimir Putin a urcat pe acea treaptă a trufiei, de unde se crede Dumnezeu. Nu, eu cred că istoria Rusiei, l-a chemat pe acest bărbat, să pețească Europa. Nu spunea Kazantzakis că Orientul va fi bărbatul Europei? Înțelegând prin Orient, Rusia”. În alt articol de pe prima pagină, istoricul Ioan Hațegan scrie: „În secolele trecute, apa potabilă a fost una dintre problemele majore ale Primăriei timişorene. Iniţial s-a încercat aducerea apei prin conducte. Mai apoi, a început forarea de puţuri în interiorul Cetăţii. Apa nu era deloc bună. Trebuiau găsite adâncimea şi straturile freatice potabile, pentru ca oraşul să beneficieze de apă. Zeci şi zeci de fântâni sunt săpate în locuri publice, în curţile clădirilor militare, ecleziastice și civile din Cetate. Experienţa asediului din anul 1849 i-a făcut precauţi pe orăşeni. Mai aproape de noi, cam acum un veac și ceva, Primăria îl aduce ca meşter fântânar pe Julius Seydl din Vârşeţ. În 1890, meşterul începe să foreze în Piaţa Unirii, căutând pânza de apă freatică. Timp de patru ani, cercetările sunt fără rezultat; apa nu poate fi băută. Gurile rele ale vremii spuneau că meşterul nu sapă unde trebuie. Mai târziu, după zeci de ani, s-au găsit ţevi de foraj în curtea unor clădiri din piaţă, semn că adevărul era de partea lor”. Din pagina a doua, spicuim din cuvântul preotului profesor Cristinel Ioja, „În linii generale, cei 30 de ani de arhipăstorire a Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei la Arad s-au desfăşurat pe două coordonate esenţiale, strâns legate între ele: pe de o parte, arhiereul nostru s-a integrat cu dăruire în tradiţia istorică locală a Bisericii Ortodoxe din această parte de ţară, păstrând cu sfinţenie tezaurul spiritual şi cultic al predecesorilor săi, iar pe de altă parte, a dus „o luptă susţinută pentru afirmarea valorilor Ortodoxiei româneşti într-un context al schimbărilor multiple generate de noua reaşezare socială, culturală şi instituţională a României post-decembriste. Ca Episcop şi Arhiepiscop al Aradului, Înaltpreasfinţia Sa şi-a asumat mai multe direcţii ale misiunii şi pastoraţiei Bisericii noastre, finalizând în acest sens proiecte cu impact major în plan bisericesc şi cultural-teologic. Pentru toate acestea”.
