“Cum a fost posibil ca fostul copil-minune al dedesubturilor curat-murdare ale politicii româneşti, Mihai-Răzvan Ungureanu, intrat deja în folclorul popular sub apelativul Unguent, să decidă debarcarea unui impostor cu o biografie cel puţin stranie, dacă nu încă dovedit penală, pe malurile Begăi? Aşa-zisul revoluţionar Mărieş are o mare problemă: nu poate dovedi sub nici o formă că merită acest titlu, născut la Timişoara, pe 16 decembrie 1989”, se arată în partea a doua a scrisorii deschise, adresată serviciilor speciale, de către trei revoluţionari: Adrian Sanda, Petre Boroşoiu şi Ioan Marcu.
“Revoluţia am început-o noi, la Timişoara!”
“Mai mult, impostorul a militat, alături de patriotul local M.R. Ungureanu, pentru ideea că Revoluţia care a dus la prăbuşirea lui Ceauşescu a început la Iaşi, cu câteva zile mai devreme. Înainte de a relua orice discuţie pe această temă diversionistă, întrebăm din nou, scurt şi la obiect: atunci de ce nu se duce să candideze la Iaşi ? Ar aduce un frumos omagiu unui oraş pe care timişorenii îl privesc cu respect, dar cu observaţia că şi în ţara noastră se dă Cezarului ce e al Cezarului. Revoluţia am început-o noi, aici, la Timişoara, unde zecile de mii de oameni şi-au înfrânt teama şi au strigat sub ploaia de gloanţe "Jos Ceauşescu! Jos Comunismul! Există Dumnezeu!". Ce făceau la acea oră a istoriei Teodor Mărieş şi şeful său de partid, M.R. Ungureanu ? În ce cotlon întunecat tremurau de frică sau îşi primeau ordinele? Zisul revoluţionar Mărieş s-a "afirmat în Piaţa Universităţii din Bucureştiul anului 1990, după ce studenţii, care îl suspectau pe bună dreptate că e un provocator în slujba anumitor servicii deciseseră să se retragă. Mărieş, avocatul cel mai vocal al acţiunilor violente, a dispărut exact la momentul potrivit, înaintea intervenţiei forţelor de ordine, lăsându-şi victimele provocărilor să se confrunte cu ele”, susţin revoluţionarii.
Ce se mai întreabă cei trei revoluţionari?
“Ne exprimăm încă o dată regretul că Societatea Timişoara s-a antrenat în jocurile murdare ale unui Mihai-Răzvan Ungureanu, decis să se facă de râs în politică, acolo unde crede că manierele şi limbajul de salon ţin loc de substanţă şi acţiune reală, şi ale adjunctului său Mărieş, un personaj asupra căruia semnele de întrebare se adună până îl acoperă cu totul. Avem o întrebare pentru domnul Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara: de ce au insistat Teodor Mărieş şi George Costin, pe vremea când actualul deţinut era demnitar, să vă acorde titlul de revoluţionar? Vă simţiţi îndreptăţit la acest titlu? De ce nu aţi deschis uşa unei asociaţii de revoluţionari din oraşul dumneavoastră, cum era normal şi de aşteptat, şi acceptaţi şi acum să faceţi jocuri gândite în laboratoare de aiurea? Ce interese obscure vă leagă de Teodor Mărieş, pe care îl consideraţi un "erou" autentic? Dar de Mihai-Răzvan Ungureanu?”, se întreabă cei trei revoluţionari: Ion Marcu, conducătorul manifestanţilor de pe platforma UMT si iniţiatorul negocierilor cu Dăscălescu, din Judeţeana de partid, în 20 Decembrie 1989, Petre Boroşoiu, membru al grupului de revoluţionari ce a dialogat cu Dăscălescu în Judeţeana de partid din Timişoara, în 20 decembrie 1989 şi Adrian Sanda, membru fondator al Frontului Democratic Român –la 20 decembrie 1989 în Opera din Timişoara.
