.jpg)
După cum este cunoscut, Ripensia a fost și continuă să fie – alături de Chinezul și de Politehnica – una din echipele de fotbal legendare ale Timișoarei și ale Banatului. Înființată în 1928 de un grup de intelectuali, politicieni și oameni de afaceri, Ripensia a reușit rara performanță de a câștiga în primul său deceniu de existență patru titluri de campioană (1933, 1935, 1936, 1938) și două Cupe ale României (1934, 1936).
Ținând cont și de excepționala performanță a Chinezului, care a câștigat șase titluri consecutive de campioană în perioada 1922 – 1927, rezultă că cele două echipe au câștigat împreună jumătate din titlurile de campioană a României disputate în perioada interbelică, performanță care situează Timișoara acelor ani pe primul loc la nivel național.
Dar ce anume a determinat această stare de grație a fotbalului timișorean și bănățean? Fără îndoială, tradiția fotbalistică, cultura specifică și gradul remarcabil de dezvoltare economică al Timișoarei și al Banatului interbelic au fost factorii determinanți ai acestui succes fără precedent. În ceea ce privește tradiția fotbalistică , să nu uităm că în Timișoara s-a disputat la începutul secolului trecut primul meci oficial de fotbal de pe teritoriul actual al României. În ceea ce privește cultura Timișoarei și a Banatului, este binecunoscută unitatea în diversitate a unor credințe, valori și idei extrem de diverse din punct de vedere confesional și etnic. În sfârșit, este la fel de bine cunoscut faptul că în perioada interbelică economia Banatului era cea mai dezvoltată din România.
În acest context, ceea ce contemporanii au numit Spiritul Ripensiei a reprezentat o componentă remarcabilă a culturii Banatului și a Timișoarei. Dar în ce a constat Spiritul Ripensiei? Redau în continuare cele mai importante credințe, valori, idealuri și idei ale celor care au făcut din Ripensia un simbol al Banatului:
– ”Ieri, astăzi și pentru totdeauna, valorile noastre rămân neschimbate”. (Vestul, 11 ianuarie 1935)
– ”Ripensia este a Timișoarei și a Timișoarei va fi întotdeauna”. (Vestul, iulie 1934);
– ”Comunitate de idei în orice operă creatoare”. (Vestul, 12 august 1934);
– ”Un spirit de activitate lipsit de politică pur naționalistă”. (Vestul 14 decembrie 1934);
– ”Activitatea Ripensiei nu trebuie lăsată la discreția unei singure persoane”. (Vestul, 12 august 1934).
Acum, într-un moment fast prin reînființarea Ripensiei de către un grup de timișoreni care vor să perpetueze acest spirit, vreau să omagiez cu respect și recunoștință personalitățile de excepție care au condus Ripensia in perioada sa de grație: Sever Bocu, Coriolan Băran, Cornel Lăzăr, Dionisie Balasz și Eugen Berger, precum și pe legendarii: Zombori (Pavlovici), Burger, Hoksary (Chiroiu), Dehelean, Kotormany, Lakatos, Bindea, Beke, Ciolac, Scwartz, Dobay. Să fie intr-un ceas bun!
Bibliografie
Cristi Cristofor Alexiu, Ripensia, nostalgii fotbalistice, Editura Helicon, Timișoara, 1992.
Comentarii
comentarii
