În fine, lucrurile s-au lămurit. Se pare că definitiv. Tema atât de dramatică a prezenței cerealelor ucrainene pe teritoriul României este strâns legată de adâncirea șenelului pe Canalul Bâstroe. Și de afectarea gravă, deliberată, a ecosistemului Deltei Dunării. Și cerealele, și Bâstroe sunt dirijate de mai mult timp de Uniuunea Europeană. Iar Uniunea Europeană nu face decât să execute ceea ce i se dictează de la Washington. Și, în fine, lecția de dictare de la Washington o dau nu numai magnații din complexul militar, ci și traderii de cereale din Ucraina. Cei mai importanți fiind tot americani. Așa că Petre Daea se zbate de pomană.
Singur împotriva tuturor! În această situație se află ministrul român al Agriculturii. Înjurat din toate părțile. Copleșit de decizii luate mult peste capul lui. Traderii americani de cereale sunt de fapt nu numai traderi, ci și proprietarii celor mai semnificative suprafețe agricole din această țară. Interesele lor se cifrează la câteva zeci de miliarde de euro pe an. Dacă cerealele ucrainene, așa contaminate cum sunt, așa cum sunt ele tratate genetic, nu ar mai fi comercializate pe piața europeană, gaura financiară a traderilor americani ar fi uriașă. Pe de altă parte, este cât se poate de adevărat că și fermierii ucraineni ar fi într-un mare pericol. Decizia de a invada piața statelor est-europene cu cereale și alte produse agro-alimentare din Ucraina nu a fost luată la București. Nu îi aparține lui Daea. Nu aparține nici măcar Guvernului României. A venit cumva bătută în cuie de la Bruxelles, după ce a fost dictată la Washington. La pachet cu Bâstroe. Pe malul Potomacului s-au făcut niscaiva calcule. Și s-a ajuns la concluzia că-i mai avantajos să duci la sapă de lemn fermierii din câteva state est-europene și să pui în pericol ecosistemul Deltei Dunării, decât să blochezi produsele agroalimentare ale Ucrainei în interiorul granițelor acestei țări. Că doar de aceea avem un partener strategic, nu-i așa? Ca să elaboreze strategii.
Eu nu mă mir deloc că așa stau lucrurile. Din nou, presa de la București a estimat situația corect și din timp. Ceea ce mă miră însă este lambada, penibila pantomimă pe care ne-au jucat-o câțiva înalți demnitari de la București. Sorin Grindeanu fiind cel mai relevant dintre aceștia. După cum remarcați, eu nu-l includ pe Petre Daea în acest grup straniu de interese. Pentru că știu perfect că Petre Daea a fost lăsat singur. Așa cum de altfel a și spus. Ce putere are Petre Daea în comparație cu birocrația de la Bruxelles și cu lobby-ul de la Washington?
Și, atenție, fiindcă tot vorbeam despre Delta Dunării, la pachet mai vin și bazele militare create acolo de americani, pentru a-și asigura o ieșire la Marea Neagră. Care, de voie, de nevoie, au fost acceptate de mai marii statului român.
