.jpg)
Musicalul Romeo şi Julieta a poposit, dumincă seară, la Timişoara. Sala a fost plină, publicul divers şi aşteptările mari. Un musical atât de lăudat a fost aşteptat cu sufletul la gură de publicul timişorean. Părerile au fost însă împărţite, atunci când s-a tras cortina sau în holul Operei, la pauză. La final, însă, publicul a aplaudat frenetic, timp de minute bune, astfel încât artiştii au făcut plecăciuni în faţa publicului, de nenumărate ori. Aplauzele păreau că nu se mai opresc, iar sarabanda plecăciunilor la fel. A fost frumos, a fost plin de culoare şi nişte lumini fantastice de-a dreptul. Cine s-a ocupat de lumini a ştiut cum să le pună. Mulţi, poate, se aşteptau la operă, fiind un spectacol adus în oraşul de pe Bega de Teatrul de Operetă Ion Dacian, dar acesta a fost un musical, unde s-a aplaudat la finalul fiecărei melodii şi decorurile se schimbau cu o viteză ameţitoare. Un mic Broadway la TNT. Spectacolul este o coproducţie a Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian" şi a Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta, în regia directorului acestei instituţii, Miklos Gabor Kerenyi (Kero – numele de scenă). Alături de acesta au mai fost implicaţi în producţie şi alţi membri ai echipei maghiare – Bela Gotz (decorurile), Rita Velich (costumele) şi Eva Duda (coregrafia). Musicalul creat de Gérard Presgurvic, având la bază piesa lui Shakespeare, a avut premiera pe 19 ianuarie 2001, la Paris.
Aplauze la final…
Orchestra a fost la înălţime şi a susţinut vocile prezente pe scenă. Nu toate vocile au fost perfecte, dar majoritatea au fost, iar spectatorii au fost încântaţi de ele. O chestiune tehnică, poate, a împiedicat aceste voci să sune precum cristalul. Se auzeau clar la început de melodie, puţin spre final, în momentele ce se duceau spre a capella, iar în mijlocul acţiunii, acolo unde era miezul problemei, trebuia să ghiceşti ce cântă cei care au jucat în acest spectacol. Un spectacol plin de viaţă şi unde atenţia distributivă era pusă serios la încercare, în fiecare colţişor al scenei se petrecea câte ceva. Dansatorii erau într-o agitaţie continuă, de parcă scena ar fi fost o tigaie încinsă. Nu lăsau picioarele pe podea decât la sfârşitul vreunei scene. Per total, a fost o poveste veche, de iubire, combinată cu nou, spusă pe note. Alexandra Crăescu a fost Julieta, iar Jorge (George Papagheorghe) a fost Romeo. Poate nu toate piesele puzzle-ului s-au lipit unde trebuie, au mai rămas unele care nu s-au îmbinat chiar cum trebuie, dar au fost deosebiri de nunaţă. Gustul publicului a fost satisfăcut sau din contră, fiecare cu aşteptările lui. Aplauzele de la final, însă, au spus multe. Dacă erau din politeţe nu se auzeau atât de tare şi atât de multe minute. În final, ele rămân: aplauzele.
