Scriitoarea Herta Müller, născută în localitatea timişeană Niţchidorf, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură (2009), împlineşte astăzi 70 de ani.
Absolventă a Liceului Teoretic “Nikolaus Lenau” din Timişoara şi a Universităţii de vest Timişoara, unde a studiat literatura germană şi literatura română a fraternizat cu “Grupul de Acţiune Banat”, format de intelectuali de etnie germană, printre care şi Richard Wagner, viitorul ei soţ. Grupul se opunea cenzurii comuniste,
Întrucât a refuzat să colaboreze cu Securitatea, în anul 1976, a fost demisă din funcţia de traducător şi a lucrat ca învăţătoare.
A debutat, în 1982, cu volumul de povestiri scurte “Ţinuturile joase” (“Niederungen”), cenzurat foarte mult în România, dar cartea a fost publicată integral, doi ani mai târziu, în Republica Federală Germană. Din 1985, textele sale au fost interzise în România. În 1987, s-a stabilit, împreună cu soţul ei, Richard Wagner, în Berlinul de Vest.
A fost aleasă în Academia Germană pentru Limbă şi Literatură, iar în 1999 a fost nominalizată, pentru prima dată, la Premiul Nobel pentru Literatură.
La 8 octombrie 2009, Academia Suedeză a anunţat că Premiul Nobel pentru Literatură îi revine scriitoarei Herta Müller, “care, cu concentraţia poeziei şi francheţea prozei descrie viaţa celor deposedaţi”.
Dintre lucrările sale, amintim: “Încă de pe atunci Vulpea era Vânătorul” (Der Fuchs war damals schon der Jäger 1992, carte ecranizată în regia lui Stere Gulea în anul 1993 cu titlul “Vulpe-vânător”); “Animalul inimii” (“Herztier”, 1994), “În coc locuieşte o damă” (“Im Haarknoten wohnt eine Dame”, 2000); “Regele se-nclină şi ucide” (“Der König verneigt sich und tötet”, 2003), “Patria mea era un sâmbure de măr” (“Mein Vaterland war ein Apfelkern”, 2014).
Cărţile sale au fost traduse în peste 20 de limbi, precum engleză, franceză, italiană, spaniolă, norvegiană, japoneză, chineză ş.a.
Literatura Hertei Müller şi angajamentul ei curajos pentru respectarea drepturilor omului, pentru libertate şi democraţie, pentru clarificarea trecutului dictatorial, atât cel comunist cât şi cel fascist, i-au conferit un loc de vârf în literatura universală.
La momentul anunţului primirii Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Müller declara că dictatura a determinat-o să scrie. “Scrisul meu s-a referit întotdeauna la cum apare o dictatură, cum poate apărea o situaţie atunci când o mână de oameni puternici domină o ţară, iar ţara dispare, şi rămâne numai statul”, a spus scriitoarea. “Cred că literatura provine întotdeauna din lucruri care au făcut rău cuiva, şi există un fel de literatură, unde autorii nu îşi aleg subiectele, ci au de a face cu un subiect care a venit asupra lor. Şi nu sunt singurul autor în această situaţie”, a continuat Herta Müller.
Tot în 2009, a fost distinsă cu Premiul Franz Werfel pentru Drepturile Omului.
Printre numeroasele premii şi distincţii germane şi internaţionale primite de Herta Müller, se numără: Premiile “Ricarda Huch” (1987), “Kleist” (1994) şi “Joseph Breitbach” (2003); Premiul european “Aristeion” (1995), Premiul literar internaţional IMPAC Dublin (1998), Premiul literar al Fundaţiei “Konrad Adenauer” (2004), Premiul “Würth” pentru literatură europeană (2006), Premiul Hoffmann von Fallersleben (2010), Premiul literar Hannelore Greve (2014), Ordinul “Pour le Merite” pentru Ştiinţe şi Arte (2021), Premiul pentru Înţelegere şi Toleranţă al Muzeului Evreiesc din Berlin (2022).
