Prof.univ.dr. Ion Păun Otiman, membru titular al Academiei Române, fostul rector al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului, lansează un apel de la Timișoara către fermieri și către reprezentanții cooperativelor și asociațiilor de agricultori pentru organizarea unei dezbateri ample și a unui dialog direct cu noul ministru al agriculturii, Florin Barbu.
Nevoia de procesare și de zootehnie puternică
Evenimentul trebuie coordonat de Academia de Științe Agricole și Silvice, împreună cu universitățile de științe agricole din România.
“În opinia mea, a unui om specialist în agricultură care a pășit la vârsta de 82 de ani, dacă nu se întreprinde ceva cu hotărâre și foarte concret, România agricolă se va scufunda, fără niciun dubiu”, este mesajul prof. Otiman.
Scopul întâlnirii va fi explicarea stării actuale a agriculturii și prezentarea proiectelor de dezvoltare pe viitor cu accent pe lipsa procesării cerealelor și a stării grave în care se află zootehnia.
Obiectivul dezbaterii va fi, în primul rând, căutarea unui răspuns la următoarea situație!
Zootehnia și procesarea au fost neglijate, în ultimii 33 de ani de aceea se impune cât mai urgent luarea unor măsuri de către noul ministru al agriculturii, în aceste două direcții.
“Avem două hibe mari: nu reușim să asigurăm necesarul de consum al populației din piața internă și importăm masiv, îndeosebi carne de porc.
În al doilea rând, nu reușim să adăugăm valoare nouă produselor, materiei prime, din agricultură, prin procesare, cum ar fi la cerealele. Pe scurt, nu avem economie funcționabilă”, a explicat prof. Otiman.
Academicianul este de părere că absența procesării la această dată, în 2023, ne face dependenți în foarte mare măsură de piața externă, pentru a asigura produsele necesare consumului de pe piața internă a românilor.
Asta înseamnă că tot ce câștigăm noi inclusiv subvenția de la Uniunea Europeană, (care face numai un pasaj prin țară) se scurge afară, odată cu importul de produse cu valoare înaltă pe care România nu le poate produce.
Agricultura aproape că nu contribuie la bugetul localităților rurale sau contribuie cu o parte nesemnificativă și ce se produce ia drumul exportului, iar asta se întâmplă necontenit de 33 de ani fără să se găsească soluții să se oprească acest fenomen anormal.
“Te și miri că mai există atât cât mai există procesare și zootehnie în țara noastră, dacă ne uităm la modul de finanțare a acestor două domenii”, mai atenționează prof. Otiman, care dă exemplul Insula Mare a Brăilei despre care a avut un studiu pe care l-a publicat într-o carte.
În Insula Mare a Brăilei este recunoscut faptul că se fac producții foarte bune, iar fermierii beneficiază de o mare performanță tehnologică. Ceea ce este real.
Otiman a fost de multe ori în Insula Mare a Brăilei, a fost și referent la teza de doctorat a managerului insulei. De aceea academicianul susține că marea problema este că tot ceea ce se produce acolo ia drumul către cămilele arabe și în alte locuri.
În loc să se facă o multiplicare de două-trei ori mai mare prin procesare a cerealelor, față de cât se produce acuma. Dacă acea cantitatea enormă de materie primă, cereale, obținută ar intra în procesare printr-o tehnologie performantă, situație s-ar schimba foarte mult în folosul fermierilor.
Soluțiile prof. Păun Otiman
Care ar fi soluția? Academicianul este de părere că fără un proiect foarte serios de țară asumat de statul român în speță de Ministerul Agriculturii, nu se va reuși nimic serios și vom continua să importăm mâncare.
Un lucru este clar! Un asemenea proiect important trebuie să fie sprijinit până își ia avântul, fiindcă omul (fermierul) nu e dispus să se sacrifice, mai ales dacă nu are suficiente fonduri.
“Așadar, un proiect național pentru dezvoltarea zootehniei și a procesării dacă nu se va întreprinde, bineînțeles, cu efort bugetar și cu sprijin puternic al statului nu se va reuși mai nimic și vom bălti în această situație mulți ani de aici încolo”, este de părere academicianul de la Timișoara.
El mai atenționează că, așa cum se știe, autoritățile române sunt timorate atunci când merg și discută cu conducerea Uniunii Europene. Tremură. De aceea și România trebuie să procedeze așa cum fac polonezii: să își impunem punctul de vedere cu privire la ajutorul de stat la contribuția internă.
Sprijinul oferit de UE este disipat în prea multe direcții! În concepția prof. Otiman soluția este că trebuie alese două-trei direcții în care să îndrepți aceste fonduri pe care să le dezvolți foarte bine. El dă exemplu programul usturoiul.
“Eu mă duc în piață, dar nu găsesc usturoi românesc, ci chinezesc. Atunci de ce am făcut cu acest program dacă nu găsești produsele când vrei să le cumperi”. Un alt exemplu pe care îl dă este programul tomata.
“Acesta este mai mult un program politic, decât unul real de sprijin al producătorilor locali. Datele arată că importul de tomate a crescut. Oare s-a procedat corect ca politic să susții această cultură”, se întreabă fostul rector al USAMVB Timișoara, care concluzionează?
“Dacă nu vom insista puternic pe cele două direcții, procesare și zootehnie, România va fi în permanență o țară dependentă de rețeaua de import”.
