Pentru marele cărturar al românilor care a fost Nicolae Iorga există un cuvânt ce a dispărut: polihistor. Polihistor vrea să spună specialist în mai multe domenii.
Dar nu asupra acestui cuvânt vrem să vă atragem atenția, ci asupra unui fragment despre Timișoara pe care Iorga o vizitează, mai întâi, în 1906. Descrie Piața Unirii, Fabricul și câteva locuri din apropierea orașului, în drum spre Lugos (Lugoj).
Iorga a revenit în Banat după Marea Unire. În 1931 ajunge la Timișoara de două ori. Mai întâi, în trecere dinspre Veneția prin Kikinda, iar apoi cu Regele Carol al II-lea 9 – scrie neuromed.ro. Iată un fragment din impresiile sale de călătorie din 1906:
„În Fabric găsim întâi un minunat şir de case, făcute după moda timpurilor noastre, care cuprind apartamente pentru funcţionarii şi ofiţerii înalţi şi pentru bogătaşi. Apoi suburbia urmează, când mai bine, când mai rău, iarăşi după normele vieneze ale trecutului. Ungurii, cari înseamnă aici foarte puţin lucru, au împodobit cartierul cu o frumoasă biserică gotică a mileniului. Cealaltă, mai veche, din piaţă, cu cruce ortodoxă, pe turn, e a sârbilor, şi ai noştri au încercat s-o câştige printr-un proces, care s-a pierdut dăunăzi.
Odată, capătul „Fabricului” se zicea şi „mahalaua românească”. Aici s-au aşezat, îndată după căderea stăpînirii turceşti şi zidirea oraşului nou, o mulţime de meşteri români, „străiţari”, cojocari, tabaci, argintari, „căldăraşi”, organizaţi în „ţehiuri”, care se mai ziceau, după turceşte, şi „rufeturi”. Ei erau de legea veche, şi nu voiau să meargă la bisericuţa unită pe care o întemeiaseră alţi români, cu plăcerea guvernului, la 1770. Meşterii ortodocşi nu-şi cătătară însă o biserică decât prin străduinţele protopopului Gherghevici.” „Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal şi Banat”, Editura Minerva, Bucureşti, 1977 (sursa:neuromed.ro).
