Am fost, recent, la Târgu Mureș, orașul transilvănean în care, la fiecare pas, cuvintele românești se amestecă cu cele ungurești, fără să se ”certe”. Curățenia este evidentă, chiar și vitrinele sunt mult mai elegante decât cele pe care le vedem noi în centrul Timișoarei, ca să nu mai amintim faptul că nu am văzut niciun magazin de haine de mâna a doua (pentru a spune asta în limba română) în buricul târgului. Dar nu demult am fost și mai în nordul țării, la Satu Mare, Baia Mare, aceleași observații simple, nefilosofice: curățenie, politețe în magazine și localuri, o lume deschisă comunicării, fără prea multe interpretări semantice, ochii se întâlnesc firesc cu ai vorbitorului, fără obrăznicii din partea angajaților, mai ales ”obrăznicii justificabile”.
Timișoara are un centru în suferință cronică. Dalele mobile, pe care ne-am putea distruge ușor picioarele, din Piața Victoriei, vitrinele prăfuite, cu miros de vechi, cerșetorii ce s-au aciuit în orașul nostru, și pe care nimeni nu se străduiește să-i risipească din peisajul ”capitalei culturale”, băncile pline de resturile porumbeilor sălbatici (hrăniți, mai departe, într-o manieră obsesivă de unii dintre concetățenii noștri), resturile ciorilor, mormanele de frunze neadunate, toate acestea fac din Timișoara noastră, emblematică cândva, o biată așezare umană cu miros de cauciuc otrăvitor. CONTINENTAL, fabrica producătoare de mirosuri, ferindu-se mereu de a da socoteală publicului timișorean, face din oraș un câmp bun pentru deversarea otrăvurilor cancerigene, iar revolta publică este minoră. Factorii generatori de cancer, mereu prea puțin analizați, pun Timișoara, și Banatul, în general pe harta dramatică a unui procent ce sperie lumea: de patru ori mai mult cancer decât în media națională. Abia aici ar putea începe o analiză profund serioasă a situației noastre: Ce face un primar ca Dominic Fritz, înconjurat de grupul de infantili – neștiutori ai mersului unei urbe ca Timișoara, pentru sănătatea publică, așa cum cere Constituția României? Or fi citit-o? Or fi citind-o? Or fi încercat să-i deslușească ideile și fundațiile legilor ce derivă din ea? Sănătatea, da, aceasta este tema cea mai importantă! Cei de la puterea locală folosesc niște metafore generatoare de confuzii, de genul: ”ecosistem”, dar habar nu au despre relația dintre mediu și sănătate, pentru ei ”ecosistemul” este doar o vorbă în vânt, o figură de stil aleasă …fără stil, pentru păcălirea audienței. A unei părți a audienței, aceea care iubește vorbele goale, fără conținut.
Timișorenii nu mai au fețe vesele, era o bucurie, cândva, pentru oricine din afara orașului, să vină aici. Ospitalitatea începea cu strada, cu parcurile. Timișorenii sunt (suntem) mai puțin veseli, dar totuși cu speranța la o revenire firească la matca originară.
Timișoara frumoasă, Timișoara, orașul trandafirilor, Timișoara, mica Viena, Timișoara…neregăsită încă. Timișoara, între suferință și căutarea frumseții de odinioară.
Îi pasă cuiva?
