La numai două străzi de Eneas, strada lui Fritz(ulake), adevărata față a orașului se prăvale printre munții de murdărie. Mizeria de nedescris este în peste tot, cartierele nemăturate de ”faimosul” oltean din Mehedinți, fostul primar fifty – fifty, directorul Brantnerului, Constantin Gherghe, depozitele clandestine, de fapt, cunoscute de toată lumea, munți de crengi, în amestec puturos cu capace de WC -uri abandonate, gardurile vii, pline de pachete goale de țigări, resturi alimentare, de parcă am fi în Bangladesh, nu în România.
Toate orașele strălucesc de curățenie: Oradea, Râmnicul Vâlcea, Iași, Sinaia, și multe altele. Timișoara este curată numai în centru, în rest, o oală de spume scurse parcă din burțile umflate ale unor inși otrăviți cu substanțe dubioase. Pe strada Lidia, una din străzile frumoase cândva, trotuarele sunt murdare cum doar în filmele documentare despre India s-ar mai putea vedea…Timișoara lui Fritz? Nu, Timișoara noastră! El doar o lasă pe mâna golanilor cu papion!
