Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, este extrem de nemulţumit de faptul că unul dintre parcurile centrale ale oraşului, Parcul Catedralei, devenit parcul ciorilor, a fost practic scos din uz, fiind invadat de ciori, iar primăria nu poate lua măsuri eficiente întrucât ‘ciorile au o lege care le protejează’.
‘Parcul Catedralei (administrat de Mitropolia Banatului, n.r.) a devenit parcul ciorilor, nu mai poate fi folosit de oameni de zeci de ani, pentru că păsările au fost lăsate să se înmulţească necontrolat. Eu nu pot lua măsuri de înlăturare a zburătoarelor pentru că cioara are o lege care o protejează şi sunt ameninţat că, dacă le vom împuşca, vom fi sancţionaţi’, a afirmat edilul-şef.
Parcul Catedralei nu se mai numeşte de mult aşa, fiind cunoscut ca ‘parcul ciorilor’, devenind un adevărat pericol pentru sănătate, în special pentru persoanele care suferă de alergii şi astm. Primarul susţine că o situaţie de la Spitalul de Boli Infecţioase ‘Victor Babeş’ ar atesta faptul că un număr tot mai mare de timişoreni ajung la urgenţe cu crize de astm provocate de mirosul infect ce provine din parc.
Potrivit unor estimări, în Timişoara ar exista peste 20.000 de ciori, iar consiliile consultative de cartier au depus nenumărate plângeri la primărie să stârpească ciorile şi porumbeii, pentru că le creează un mare disconfort oamenilor. La acest număr, mai adăugăm populaţia de porumbei,
la fel de dăunătoare ca şi ciorile, atât pentru sănătatea oamenilor, cât şi pentru curăţenia oraşului.
Administraţia Ciuhandu a angajat la un moment dat vânători să le împuşte, asociaţii de protecţie a zburătoarelor au intervenit, argumentând că împuşcarea lor este interzisă. Municipalitatea a apelat şi la diferite aparate, care să producă zgomote prin care păsările să fie ţinute la distanţă de oraş, dar ciorile nu au dispărut. ‘M-am săturat să avem un oraş în care sunt doar iubitori de maidanezi periculoşi, de ciori şi de copaci care se prăbuşesc peste oameni, dar în care nu avem iubitori de oameni’, a spus Robu. Cornel Lera, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Timiş, a spus că nu are voie să execute foc de armă în zonă populată, ci doar pe fondul de vânătoare, exact ca şi în cazul câinilor vagabonzi, şi că dincolo de normele care trebuie respectate (distanţa faţă de clădiri şi oameni ca să poţi trage cu arma de foc etc), organizarea unei partide de vânătoare în parc nu ar rezolva problema de fond. ‘O astfel de partidă de vânătoare nu poate stârpi ciorile, pentru că, după primele focuri, ele părăsesc cuiburile o vreme, iar legea ne interzice să deschidem focul în afara fondului de vânătoare’, a explicat Lera. În momentul de faţă, se pare că singura soluţie viabilă este defrişarea totală a parcului pentru ca porumbeii şi ciorile să nu aibă unde să-şi facă cuib.
Pe de altă parte, revenim la MAICA EDUCAŢIE, pentru că de la bebeluşi până la oameni care au păşit de mult în leagănul senectuţii, hrănesc haotic porumbeii, implicit şi ciorile, din Timişoara, aruncându-le pungi cu coji de pâine umezită cu apă sau alte resturi menajere. Dacă îndrăzneşti să le faci observaţie, ai parte de întreg alaiul de ‘atitudini’, de la ameninţări că nu protejezi animalele (deşi nici ei nu protejează mediul) până la blesteme că nu ai suflet.
