Mica Viena? Am parcurs-o, de Sfânta Maria, între Operă și Catedrala Mitropolitană, cu ochii triști, Iată de ce: terasele, despre care ai crede că așteaptă… turiștii (nu-i așa?), sunt murdare, murdare, mai mare jena. Pene de porumbei, resturi de la ei, frunze galbene, fotoliile încărcate de praf, cum și cine s-ar așeza? Pe jos, un câmp de țigări, cutii goale, abandonate între ramurile uscate ale gardului cu titlul de a fi ”viu”, protectorul florilor renumite din ”orașul florilor”. Praf. Mult praf. Am văzut deja adolescenți cu măști de protecție, după modelul chinezesc, pe fețele lor prea sensibile pentru lupta cu ambrozia și praful nespălat din Timișoara.
Pe strada ”Alba Iulia”, magazine de mâna a doua, a treia, vitrine cu reclame la țigări otrăvite și la cartofi uscați, cu sare în exces, pentru viitori obezi ai României. Parcă am fi într-un sătuc în care magazinul ieftin devine ”butic”. Descumpănitor.
Mica Viena? Orașul trandafirilor? Noi, cine suntem? Spinii dintre trandafiri? Petalele abandonate? Noi, timișorenii, cine mai suntem?
Administrația locală se amăgește, se privește în oglindă și o vede pe vrăjitoarea cea rea: ”Oglindă, oglinjoară, cine este cel mai grozav din țară?”
Poliția Locală se plimbă cu agenda de lucru sun braț. Poate polițiștii iau, cândva, ceva notițe…
Comentarii
comentarii