Săptămâna trecută s-a deschis la Galeria „Bastion” o expoziţie de artă contemporană, intitulată, după interogaţia caineană din Geneză, „Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?”. Despre semnificaţiile acestui eveniment artistic am discutat cu prof. drd. Iuliu Bălău,coordonatorul proiectului.
– De ce această temă?
– Tema este, fără îndoială, una profundă, cu reverberaţii arhetipale, care vizează în special problematica interrelaţională, pornind de la indivizi şi până la comunităţi sau naţiuni. Este un alt mod de a semnala tendinţele individualiste şi materialiste, care creează conflicte şi înstrăinează oameni, accentuând, în acelaşi timp, condiţia efemeră a fiinţei umane, care ar trebui, de fapt, să fie orientată spiritual.
– Aţi intenţionat să faceţi o acţiune culturală cu un caracter politic?
– Absolut deloc. Proiectele realizate de noi au în vedere demersul artistic angajat etic şi reactualizarea unor valori căzute în desuetudine sau neglijate de societatea actuală.
– Cum se face că aveţi în expoziţie lucrări de atitudine politică?
– Noi lansăm un concept, artistul însă este cel care alege mijloacele vizuale şi de semnificaţie, pentru a răspunde somaţiei. Dacă am pune restricţii de abordare pe anumite domenii, ar însemna să cenzurăm, ori nu asta este intenţia noastră.
– Să înţeleg că acceptaţi orice lucrare în expoziţie?
– În nici un caz, lucrările sunt supuse selecţiei, în funcţie de calitatea artistică şi încadrarea în concept, până la urmă este totuşi un demers artistic angajat, dar nu comandăm imagini, ci lăsăm artistul să se exprime liber vizavi de conceptul propus.
– Aveţi însă destule lucrări care să confere expoziţiei o tentă politică, cum explicaţi asta?
– Din păcate, nu putem face abstracţie de politic, mai ales în condiţiile unor crize, cum este cea actuală; din acest punct de vedere, respectăm libertatea de exprimare a artistului şi mesajul pe care acesta doreşte să-l transmită prin intermediul lucrării sale. Pe de altă parte, eticul vizat de noi se află într-o strânsă legătură cu politicile culturale şi moralitatea în spaţiul public, care ţin de decizia politică.
– Aveţi două lucrări în care apare imaginea preşedintelui României. Credeţi că este un alt mod de a spune, „Jos Băsescu!”?
– Nu în acest mod. Ambele lucrări sunt, mai mult sau mai puţin explicit, interogative la adresa clasei politice. Artistul operează cu simboluri, pentru a-şi susţine discursul vizual, iar imaginea preşedintelui reprezintă sinecdotic întreaga clasă politică al cărei exponent este.
– Adică, indignarea artistului este îndreptată împotriva întregii clase politice?
– Opinia mea este că da şi, dacă nu mă înşel, aceasta este şi atitudinea celor care se află încă în stradă. Experienţa a arătat că, prin înlocuirea sau îndepărtarea unei anumite persoane din politică, sistemul nu va suferi câtuşi de puţin. Ar fi prea naiv din partea noastră să credem altfel.
– Credeţi că ar trebui înlocuită întreaga clasă politică, pentru a schimba sistemul?
– E uimitor, cât de repede poţi deveni analist politic. Cred că am lunecat nefericit de la problematica artistică la cea politică. Prefer să nu comentez, chiar dacă aceasta este tema fierbinte a momentului.
– Intenţionaţi să continuaţi cu astfel de proiecte?
– Da, asta este o întrebare mult mai potrivită. Noi considerăm că ceea ce facem nu este doar bine, ci şi necesar, de aceea am vrea să creăm o tradiţie din astfel de evenimente, care să pună în legătură artistul şi comunitatea, prin intermediul temelor de referinţă.
