Până să se usuce, a luat chitara și… iată ce a ieșit:
PRIVIND ÎN URMĂ…
Versuri: Eusebiu Camilar
Muzică: Nicolae Robu
Mă văd ca printr-o ceață departe în trecut,
La deal abia urnindu-mi opincile de lut,
Dar adunând lumină din astrele ce pier,
În amfora din pumnii tinuți mereu spre cer!
Adeseori simt timpul rozând cu dalta sa.
O iarnă fumurie va prinde-a se-ndesa,
Dar îmi încerc puterea cu-atlanți și cu ciclopi,
Cât vor sui spre ceruri monumentalii plopi…
Sprâncenele din arcul trufaș au mai căzut,
Și unele iluzii abia dac-au ținut
Cât undele grăbite în vaduri se răstorn,
Sau doar atât cât ține ecoul unui corn
Dar eu, precum oierii din veacuri m-au durat,
De când mă știu, cu-același avânt mi-am măsurat
Speranțele, cu plopii monumentali, ce vor
Cândva s-atingă cerul cu vârfurile lor.
Comentarii
comentarii
