Un rău de neiertat făcut de guvernarea pedelistă a fost şi diminuarea pensiilor cu 15% a foştilor angajaţi din economie şi anularea statutului de pensionar militar. Din această cauză, pensionarii militari au înfiinţat Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD) Timiş, la care s-au alăturat numeroşi camarazi din rezervă sau în retragere.
Revendicările
Organizaţia luptă pe două direcţii: 1. Repararea nedreptăţilor suferite atât de cei care şi-au pierdut serviciul sau au trebuit să renunţe la pensie, precum şi de cei cărora li s-au diminuat pensiile, prin folosirea la stabilirea cuantumului a unor valori greşite ale veniturilor. 2. Revenirea la sistemul pensiilor ocupaţionale, prin aprobarea Legii pensiilor militare de stat şi redobândirea statutului de pensionar militar. “Dacă, în primul caz, acţiunea este în derulare, prin procesele intentate în instanţă, dar aşteptându-se şi ordonanţe de urgenţă reparatorii ale guvernului, în al doilea caz este vorba de o acţiune de viitor, care sperăm că se va rezolva în parlamentul ce va rezulta în urma alegerilor din data de 9 decembrie”, a spus col (r) Radu Aromânesei, preşedintele Filialei 1 Timişoara a SCMD.
Argumentele militarilor
În România de astăzi, durata timpului de lucru este clar reglementată prin lege, orice depăşire a acesteia fiind recompensată de către angajator printr-o retribuire corespunzătoare sau prin compensarea cu timp liber. Veniturile astfel obţinute sunt luate în calcul la stabilirea contribuţiei pentru pensia la care angajatul va avea dreptul.
În cazul militarilor, acest lucru este imposibil de aplicat: pentru ei executarea serviciului de gardă(pază) este o îndatorire funcţională care nu aduce niciun venit suplimentar, ca să nu mai vorbim de exerciţii de alarmare (alertă), aplicaţii (exerciţii în teren), trageri în poligon sau antrenamente în afara orelor de program, aşa cum s-a întâmplat şi pentru desfăşurarea paradei din ziua de 1 Decembrie. După încheierea cu bine a unor asemenea activităţi, care implică de cele mai multe ori şi riscuri generate de folosirea armamentului, a muniţiei, explozivilor sau a tehnicii de luptă (periculoasă) din dotare, cei mai mulţi se aleg cu mulţumiri prin ordin de zi pe unitate. Militarii fiind permanent la datorie, ar trebui retribuiţi timp de 24 de ore, 7 zile pe săptămână ş.a.m.d., iar în funcţie de veniturile obţinute să li se aplice principiul contributivităţii, pentru a li se putea stabili valoarea pensiei.
Este posibil aşa ceva ?
Aromânesei explică: “Noţiunea de „pensie” pentru militarii din rezervă este un termen nepotrivit, deoarece militarul, de fapt, primeşte o rentă pentru serviciile aduse statului – ziua sau noaptea, în orice anotimp şi indiferent de condiţiile de stare a vremii – şi, mai mult decât atât, chiar şi după ieşirea din sistemul serviciului activ, el este încă mulţi ani la dispoziţia autorităţilor, putând fi chemat oricând sub drapel, dacă situaţia o impune. La această situaţie s-a ajuns deoarece fosta guvernare s-a supus necondiţionat unor cerinţe ale instituţiilor financiare internaţionale, fără a ţine seama de faptul că în România modernă, încă de pe vremea lui Cuza, retribuirea militarilor din activitate, cât şi a celor din rezervă s-a făcut direct de la bugetul de stat, la care, de fapt, aceştia, ca şi instituţia militară însăşi, au contribuit. Transformarea rezerviştilor în pensionari civili, ba chiar în asistaţi sociali, deoarece aceştia nu au contribuit NICIODATĂ la fondul de pensii ci, aşa cum am arătat mai înainte, direct la buget (dar li se stabilesc acum pensiile „ca şi cum ar fi contribuit”!), face parte dintr-un plan mult mai amplu, de a extinde principiul contributivităţii (nedrept de aplicat militarilor) la nivelul întregii Europe. Dacă reuşeşte la noi, va exista un precedent şi deci premisa de a se generaliza. Aceasta este şi explicaţia faptului că SCMD este puternic încurajat de organizaţiile similare ale rezerviştilor din ţările NATO, de a rezista şi de a impune revenirea la pensiile militare de stat”, a conchis Aromânesei.
